De la Octavian Paler citire

Elena mea draga mi-a dat permisiunea sa-i preiau un post care mie mi-a placut tare. Este vorba de fapt de un citat ceva mai extins atribuit lui Octavian Paler (se pare insa ca nu e chiar asa). Stiati ca exista si un site (cel putin) dedicat lui?

 

Interviu cu Dumnezeu

-Ai vrea sa-mi iei un interviu? zise Dumnezeu.
-Daca ai timp.… am raspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:

-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-Multumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna…

 

Acest citat a rezonat cu mine pentru simplul motiv ca de multe ori sunt tentata (si nu numai eu, ci atat de multa lume din jurul meu) sa ma gandesc ca daca mai strang putin din dinti si nu ma bucur de ceva anume acum, intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat voi putea face asta. Nu predic inconstienta, nu ma intelegeti gresit, insa de prea multe ori ne refuzam sa fim fericiti, ne refuzam sa ne bucuram de ceva ce avem sau putem avea acum pentru ca ne e teama. Ne e teama ca nu vom avea bani, ne e teama sa nu ne simtim penibil dintr-un motiv sau altul, sa nu fim umiliti sau intelesi gresit. Ne este teama sa ne lasam descoperiti si sa experimentam. Si asa pierdem din increderea in noi insine.

Ei bine, eu m-am nascut probabil prudenta. Dar am fost ajutata sa indraznesc. Da, imi mai iau palme si da, o mai dau in bara, dar parca e mai interesant asa. Ca sa nu mai zic de faptul ca sunt si ranita uneori, cu sanse de vindecare mai rapida sau nu, chiar daca tin garda destul de sus. Pana la urma e mai bine sa incerci ceva si sa nu-ti iasa decat sa-ti para rau ca nici macar n-ai incercat. In felul acesta te alegi macar cu invatatura de minte.