Creepy Animation Night 2010

Vinerea trecuta, 15 octombrie, m-am indreptat spre Patria de mana cu dragul meu A. Daca anul trecut mi-am lasat curiozitatea nesatisfacuta, anul asta am hotarat ca ar fi cazul sa mai ies din plictiseala de zi cu zi si sa vad ce-i cu animatia creepy. Cea „normala” fiindu-mi din ce in ce mai pe gust. Chestie de educatie. A gustului.

Stiu ca atunci cand oferi un feed-back e normal sa incepi cu punctele pozitive, urmate apoi de cele negative. Punctele pozitive sunt in numar de fix unul: selectia scurtmetrajelor „creepy”. Da, filmuletele animate au fost in proportie de 80-90% foarte bune, pentru ca diferenta sa fie „doar” bune. Din pacate nu mi-am notat numele lor, insa imi amintesc de unele care m-au fascinat.

Din pacate, fascinatia nu a putut elimina numeroasele minusuri care ne-au facut sa iesim din sala la 2.30 (in loc de 4.30) spumegand de nervi. Programul, asa cum poate fi vazut si pe site, incepea la 23.00, urmand sa cuprinda 3 sesiuni de scurtmetraje, intrerupte de cate 45 de minute (de fapt peste o ora) de muzica si desen live. Idee foarte proasta de altfel, prin durata mult prea mare a acestor „intreruperi” extrem de plictisitoare. Nu singura insa.

Sa continuam cu faptul ca biletele au fost vandute fara loc. Ce conteaza ca le-am cumparat in primele zile de la anuntarea evenimentului, cu mai bine de 2 saptamani inainte? Tot a trebuit sa facem turul salii de 3 ori pana am gasit 2 locuri in penultimul rand, in stanga extrema a salii. Da, am avut de ales intre primele randuri, dreapta extrema, scaunele de plastic asezate frumusel pe margine, blocand circulatia (oare ce se mai vedea din proiectie? si ce s-ar fi intamplat daca era un incendiu? ne calcam in picioare?) si locurile unde am si stat. OK, cand ai un public ce nu ocupa mai mult de 20% din locurile unei sali de cinema, vinzi fara loc, pricep. Dar cand vinzi bilete mai multe decat locurile existente, cum poti face asta fara a-i asigura celui ce a binevoit sa-si ia biletul din timp, un loc? Mai departe…

Daca la nivel teoretic, o idee poate parea interesanta, putina practica iti va dovedi uneori ca nu e. Din contra. Si anume ideea pisicilor. Cum care pisici? Cateva pisici eliberate in sala, in timpul proiectiilor. In intuneric, intr-o sala cu cateva sute de oameni, intr-un zgomot infernal (facut de oameni, insa si generat de scurtmetrajele care mai de care mai nonconformiste). Ei bine, acele pisici, in loc sa se plimbe elegant sau sa mangaie picioarele spectatorilor (cum banuiesc ca s-a intentionat), s-au pitit care mai de care mai bine, una dintre ele in spatele lambriurilor, la calorifere, de unde a mieunat non-stop vreo 3 ore. Nervi pe bigudiuri.

Stati ca mai am. Publicul! Publicul de la care aveam pretentii. Public ce vine la un eveniment mai deosebit, as zice chiar de nisa. Public care a fost insa sub orice critica! Care a vorbit in continuu, pe toata durata proiectiilor (foarte bune, cum am mai spus), care a desfacut pungi cu chips-uri, popcorn etc., consumand in cel mai zgomotos mod cu putinta, fara a uita de cutiile cu bere (puse la dispozitie de aceeasi organizare mirobolanta). Public ce a vorbit la telefon, a verificat si scris sms-uri (ecrane luminoase intr-o sala de cinema), care a comentat proiectiile ca si cum ar fi fost la ei acasa, fara nimeni in jur, si care s-a plimbat pe usa intr-o veselie, cu nici cel mai mic comentariu din partea organizatorilor.

Da, in loc sa ma bucur de o sesiune de scurtmetraje, pentru care am cumparat un bilet din timp, mi-am simtit nervii intinsi la maxim. Dezamagitor.

Aniversar

Astazi implinesc 8 luni de cand sunt impreuna. E prima data cand nu sunt si aproape, cand nu merg la cumparaturi de Terry Pratchett, cand nu se ciondanesc sau nu se saruta in aceasta zi. Insa, contrar parerilor celorlalti, le e bine asa cum sunt si unde sunt, cel putin deocamdata.

Da, poate ca Ei i se face dor cand se uita la o poza de-a lor facuta la Sibiu in martie, poate ca El ii simte lipsa seara, dupa o zi de experiente noi pe care vrea sa i le povesteasca, insa amandoi stiu ca se iubesc si ca perioada asta le va prinde bine.

Deocamdata, Ea e fericita pentru ca i-au venit parintii in vizita. Nu i-a mai vazut de la Craciun si tare-i mai era dor de ei! Asa ca vor iesi la plimbare, la cumparaturi si restaurant, va sta de vorba cu ei si vor rade impreuna, fie ploaie, fie soare.

Iar dupa intoarcerea lor acasa, Ea ar cam vrea sa mearga la tot felul de chestii interesante. Cum ar fi Festivalul Next sau Festivalul European de Film care parc-ar cam trebui sa inceapa. Si ar vrea sa afle de si mai multe asemenea posibilitati de petrecere a timpului liber. Pe aceasta cale va roaga sa-i soptiti de cunoasteti asa secrete.

Una rece, una calda

Stiti povestea fetitei care l-a luat pe ‘NU’ in brate? Ei bine, eu o stiu si-am si tras invataturile de rigoare. Asa ca evit negativismele, rautatile si stirile de la TV, atat pentru sanatatea mea psihica, cat si fizica. Plus ca mama mi-a repetat ca daca gandesti in tonuri inchise, atragi raul la tine. Chestiune de magnetism. Nu te poti feri mereu insa, oricat ai incerca.

Cea rece-i cu-nghesuiala. De doua saptamani traficul este infernal. Cei care trec pe la Aviatorilor inspre Casa Presei Libere stiu despre ce vorbesc. O masa de oameni nervosi de la atata asteptare se uita cu jind inspre Dorobanti, pandind autobuzele. Care vin greu si se misca mai ceva ca un melc. Iar cand se opresc in statie, toti dau navala. Daca ai avut suficient noroc si te-ai asezat in dreptul unei usi, te poti socoti printre putinii insemnati de soarta. Oricum, lumea se va impinge, se va inghionti, va scrasni din dinti si va incepe sa arunce invective sau sa mormaie nemultumita in barba. Fie ca ocupi cat mai putin spatiu posibil, ca iti sugi burta, stai drept, cu mainile si geanta cat mai aproape de corp sau nu respiri, fie indraznesti sa vrei sa cobori, tot nu-i bine. Asadar, vinerea nici ca se simte cu asemenea specimene in aglomeratia din jur, plus frig si ploaie cat cuprinde, si-o amigdala umflata…

Cea calda-i cu iubire. Sunt indragostita si e tare bine. Trebuie sa dai dovada de o buna planificare a timpului, trebuie sa prioritizezi. Sa vorbesti, sa fii atent. Sa nu uiti de prieteni si sa nu pierzi timpul. Training-urile si workshop-urile la care-am participat sunt de mare folos. 😛 Citirea Marului aduce zambete pe buze si ceva sugestii. Imaginatia lucreaza, iar entuziasmul e bun la casa omului.

Am racit si bat campii cu mai multa sau mai putina gratie, facandu-mi mea culpa pentru absenta din lumea virtuala. Dar, cum spune Jen, mai bine nu scrii nimic daca nu ai ce.