Despre nemultumire

Ce te faci cand nu-ti mai place munca? Munca ta, jobul tau de zi cu zi, aducator de finante si, eventual, realizator de vise. Nu te-a dat pe spate niciodata. Poate ca a fost multumitor – ai cunoscut cativa oameni frumosi, ai avut niste venituri ok, ai lucrat intr-un birou/mediu in regula, ai si avut cateva lucruri de invatat.

Totusi, lucrurile de invatat s-au invatat. Perspective de crestere nu prea au existat niciodata, iar desconsiderarea unora cu alte functii te ajunge, mai ales cand esti genul de persoana care are prostul obicei de a se intrista cand vede oameni urati in jur.

Un prieten mi-a spus mai demult cum si-a dat demisia dupa ce a inteles ca dificultatea trezirii de dimineata era generata de locul unde trebuia sa se duca sa munceasca. Iar de cateva saptamani incoace resimt aceasta greutate de a te ridica din pat si a ajunge intr-un loc in care voia-buna nu rezista prea multe ore din zi. Prietenul cu pricina e insa unul curajos, cu un plan bine pus la punct si cu multe idei de reusita pe cont propriu. Eu sunt departe de toate astea. Noua ore de nemultumire pe zi sunt cam multe de suportat.

Noroc cu honey-bunny langa care ma trezesc cu drag in fiecare dimineata, zambind simtindu-i pielea pe propria-mi piele. Vreau o vacanta in care sa fac doar asta in fiecare zi, inclusiv cele noua ore.

Anunțuri

An nou

La multi ani, dragii mei! Numeroase plecaciuni si mii de scuze trebuie sa-mi cer de la voi. Da, stiu ca am bagat capu-n nisip si nu l-am mai scos de acolo mai bine de doua luni. Explicatiile suna cam asa: acces net restrictionat la sange la serviciu, seri aglomerate, cautat casa noua si mutat in ea, lipsa de net acasa, Sarbatori si preumblari. Sper sa fiu in stare sa-mi mai spal parte din rusine cu aceste motivatii, iar restul cu scriitura mai mult sau mai putin personala.

Tot ce pot spune e ca mi-ati lipsit enorm. Mi-e dor de voi! Si ma bucur cand mai primesc cate-o urecheala pentru delasarea de care-am dat dovada. Si pentru mesajele Liei, Tomatei, Biei, a lui Boghi si Cezar. Mi-e si rusine sa va zic de cand nu v-am mai citit…

Spre deosebire de anul trecut, Anul Nou acesta a trecut pe nesimtite. Nu tu tras de linie si socotit schimbarile, nu tu planuri noi de bataie, vechi probleme-si itzesc capshorul fara a fi rezolvate imediat… Nu se mai poate asa! Cat pe-aci sa-mi uit strategia bunei-dispozitii: de a vedea binele din fiecare lucru si om din jur, si abia apoi de a trece la coada, cu liniuta, partile mai rele. Neaplicarea acestei strategii rezulta in apatie si alte stari de spirit deloc placute vederii.

Altfel, sunt bine. Reincep cursurile de spaniola – cu ceva mai multa dedicatie, vreau sa restrang legaturile cu cei dragi, sa-mi refac rutina de sport (alta sursa sigura de zambet), sa fiu ceva mai intelegatoare si mai activa, sa iubesc si mai mult. Da, o lista de dorinte de-nceput intarziat de an. Mai bine mai tarziu decat niciodata!

Ati vazut Avatar? De nu, e musai! La imax, e prea frumos si merita pe deplin! Poate ca scenariul n-o fi unul de Oscar, dar carcotasii ar trebui sa vada frumusetea filmului inainte de a-l acuza de lipsa de originalitate. E un basm vechi de cand lumea, care te poarta catre taramuri necunoscute, frumoase ca-n vis, cu printese si pericole, cu magie si curaj. Iar cu ochelarii speciali la ochi te plimbi si tu printre copaci si spirite, ramanand tintuit in scaun aproape 3 ore, care trec dintr-o suflare.

Va pup cu drag si sper sa ma vad cu cativa dintre voi la SdC, iar cu ceilalti, cat mai curand!

Femeile…

Dragos mi-a imprumutat duminica Marea de John Banville. Dupa 2 Pratchett-uri si hlizit pe sub mustati in fiecare zi in metrou, am zis ca n-ar strica sa mai trec si la ceva ‘serios’. Nu de alta, dar voi sti sa apreciez la justa valoare urmatorul Pratchett. 🙂

Nu voi spune despre carte decat ca e placuta la citit. Mai multe dupa ce o termin. Am dat insa peste o fraza care m-a pus pe ganduri. Ba chiar m-a enervat nitel. Si-am zis ca merita scoasa din context si pusa la zid:

Asta e un lucru pe care l-am constatat intotdeauna la femei, daca ai rabdare suficienta, vei face dupa cum iti este placul.

Cei care ma cunosc stiu cat de urat fac atunci cand dau de generalizari. Cu atat mai mult cand e vorba de generalizari negative in privinta femeilor.  OK, poate ca fraza de mai sus nu reprezinta neaparat o generalizare negativa, insa mie-mi suna cam asa: ‘femeile vor accepta lucruri care nu le convin, doar da-le ceva timp’. Si merg mai departe cu rationamentul: tu (personajul) ai fost un barbat suficient de norocos incat sa fii mereu inconjurat de femei care sa tina suficient de mult la tine incat sa renunte la ceva important pentru ele doar pentru a-ti face moftul. Iar tu (tot personajul) nu te-ai gandit ca putina reciprocitate ar fi indicata, macar din cand in cand.

Cand iubesti pe cineva esti dispus sa faci compromisuri, macar din cand in cand. Ideea de compromis nu trebuie sa poarte neaparat pecetea neagra. Doar ca lucrurile nu pot fi mereu asa cum vrei tu, ci cuprind perspective diverse, ca doar omul de care esti indragostit are si el personalitatea si parerile lui despre viata & co. Iar cand vrei sa faci pe cineva fericit, iti dai seama ca nu puteti gandi la fel despre orice. Si ca uneori mai gresesti si tu. Sau nu. Doar ca nu poti castiga de fiecare data, iar partenerul (in acest caz, partenera) sa piarda mereu. Pentru ca se creeaza un dezechilibru care va destabiliza relatia. Si totul se va duce pe apa sambetei, chiar daca cei doi nu-si dau seama si raman legati. Dorinta de a fi impreuna se estompeaza insa cu fiecare nedreptate facuta si acceptata.

Da, poate ca daca-i dai suficient timp unei femei, vei putea face cum vrei tu. Poate ca va obosi sa-si apere punctul de vedere. Poate ca tine prea mult la tine si la relatie si lasa din nou de la ea. Poate ca nu-si da seama ca renuntand la a-si sustine parerea, renunta la ea insasi. Pana la urma, intrebarea e daca ce vrei tu de la o relatie este ca tu sa detii puterea sau ca amandoi sa fiti fericiti.

Una rece, una calda

Stiti povestea fetitei care l-a luat pe ‘NU’ in brate? Ei bine, eu o stiu si-am si tras invataturile de rigoare. Asa ca evit negativismele, rautatile si stirile de la TV, atat pentru sanatatea mea psihica, cat si fizica. Plus ca mama mi-a repetat ca daca gandesti in tonuri inchise, atragi raul la tine. Chestiune de magnetism. Nu te poti feri mereu insa, oricat ai incerca.

Cea rece-i cu-nghesuiala. De doua saptamani traficul este infernal. Cei care trec pe la Aviatorilor inspre Casa Presei Libere stiu despre ce vorbesc. O masa de oameni nervosi de la atata asteptare se uita cu jind inspre Dorobanti, pandind autobuzele. Care vin greu si se misca mai ceva ca un melc. Iar cand se opresc in statie, toti dau navala. Daca ai avut suficient noroc si te-ai asezat in dreptul unei usi, te poti socoti printre putinii insemnati de soarta. Oricum, lumea se va impinge, se va inghionti, va scrasni din dinti si va incepe sa arunce invective sau sa mormaie nemultumita in barba. Fie ca ocupi cat mai putin spatiu posibil, ca iti sugi burta, stai drept, cu mainile si geanta cat mai aproape de corp sau nu respiri, fie indraznesti sa vrei sa cobori, tot nu-i bine. Asadar, vinerea nici ca se simte cu asemenea specimene in aglomeratia din jur, plus frig si ploaie cat cuprinde, si-o amigdala umflata…

Cea calda-i cu iubire. Sunt indragostita si e tare bine. Trebuie sa dai dovada de o buna planificare a timpului, trebuie sa prioritizezi. Sa vorbesti, sa fii atent. Sa nu uiti de prieteni si sa nu pierzi timpul. Training-urile si workshop-urile la care-am participat sunt de mare folos. 😛 Citirea Marului aduce zambete pe buze si ceva sugestii. Imaginatia lucreaza, iar entuziasmul e bun la casa omului.

Am racit si bat campii cu mai multa sau mai putina gratie, facandu-mi mea culpa pentru absenta din lumea virtuala. Dar, cum spune Jen, mai bine nu scrii nimic daca nu ai ce.

Filozofari

Bianca m-a luat la intrebari. Vreo 19. Stiu ca am tras chiulul in ultima vreme, asa ca ma gandeam sa imi reintru in ritm incetisor. Inca nu le-am citit, nici intrebarile, nici raspunsurile Biancai, ca sa evit orice urma de influentare.

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?

Mereu am fost mai matura decat varsta reala. Si am si fost perceputa astfel, destul de des. Abia acum simt ca-mi prind aceasta varsta din urma. Abia am implinit 25 de ani.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?

Oricat de greu e sa aduni bucatelele in care te-ai frant dupa un esec si oricat de usor e doar sa vorbesti despre asta, tot e mai bine decat sa nu fi incercat deloc. Cand nici nu incerci ramai cu dorinta si regretul, nimic altceva. Esecul te ajuta insa sa evoluezi. Te invata. Pentru ca, oricat de capabil ai fi sa inveti din pataniile altora, unele lucruri nu le poti prinde decat dupa ce le-ai simtit pe propria piele.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?

Pentru ca, pe de o parte, nu suntem in stare sa constientizam ca avem putin timp si ca trece repede, iar pe de alta, nu stim sa facem altfel. In jur vedem aproape numai oameni care strang din dinti si continua sa faca lucruri care nu le plac pentru ca asa au vazut la parinti, asa au aflat din povesti – ca drumul ‘al mai greu te duce la fericire si-mplinire. Asa o fi sau nu, cine stie? Pana la urma depinde cat de matur esti in gandire si ce alegeri esti in stare sa faci. Ele iti modeleaza viata aia atat de scurta.

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?

Nu, de obicei nici nu vorbesc prea mult. Trebuie sa cunosc destul de bine si sa am incredere in omul in fata caruia ma destainuiesc/cu care comunic. Analizez situatia si abia apoi vorbesc despre ea. Insa mi se pare imposibil sa faci ceva fara a comunica. Oricat de greu ti-ar fi uneori sa deschizi buzele si oricat de dificila pare a fi discutia, ea te ajuta sa te misti, spre deosebire de tacere. Si da, chiar daca stiu asta, tot dau cu bata-n balta uneori. Si fac multi stropi.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?

Chiar daca acum as avea senzatia ca mi-am uitat portofelul acasa, as zice ca-s tare bogata. Cat de-o casa-n Bucuresti, una la munte si-una la mare, cont gras in banca si vacante-n tari straine, incepand cu Spania. 🙂

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?

As vrea ca oamenii sa fie mai empatici. Sa isi constientizeze actiunile intreprinse si impactul lor asupra celor din jur.

7. Faci ceea ce ai visat că faci sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?

Depinde la ce face referire intrebarea. In unele privinte, raspunsul este varianta 1, in altele, varianta 2. Pe care vreau sa o schimb cu 1. Un prieten mi-a repetat lectia de atatea ori, incat mi-a intrat intrat in reflex ideea de scop si cum trebuie acesta urmarit. Doar ca uneori e tare bine sa nu pleci la drum cu lista facuta de-acasa, pentru ca s-ar putea sa gasesti ceva mult mai bun si sa nu-ti dai seama din cauza setarilor anterioare.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?

Diferit de acum sau diferit de restul oamenilor? Oricum, as incerca sa fac exact ceea ce fac acum: tot posibilul pentru a fi fericita.

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?

Intai si-ntai, nu-mi place deloc cuvantul asta – „trebuie”. Trecand insa de cuvinte si ajungand la semnificatii, incerc sa fac lucrurile cum trebuie – adica lucrurile pe care aleg eu sa le fac, le fac cat de bine pot. Decat sa faci un lucru de mantuiala, mai bine o lasi balta, pentru ca ai pierdut si timpul pe care l-ai fi putut folosi pentru ceva mai bun pentru tine, si nici n-ai rezolvat problema.

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?

Fa tot posibilul sa fii fericit fara a-i neferici insa pe cei din jurul tau.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?

Nu-mi plac extremele pentru simplul motiv ca orice lucru bun dus la extrem rezulta in ceva rau. De ce genialitatea exclude fericirea? Refuz sa cred ca inteligenta nu poate coexista cu fericirea.

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?

Si trecutul, si viitorul sunt esentiale. Insa parca viitorul are intaietate, sau cel putin are pentru mine.

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?

Si acum 5 ani stiam ca majoritatea chestiilor nasoale care se intampla in viata unui om sunt trecatoare si ca timpul cicatrizeaza aproape orice. Deci da, importanta aproape oricarei nefericiri scade in timp.

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?

Pana la 7 ani am fost crescuta de bunica, la tara. Iar parintii mi-i vedeam la sfarsit de saptamana. Si-mi amintesc de o vineri de primavara, cand a venit mama cu multe carti de colorat, creioane colorate si plastilina. Acela a fost un moment de fericire pura, care s-a imprimat cumva printre putinele amintiri pe care le am din perioada de pana la 7 ani.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?

In plan profesional? Da. Si m-as apuca de altceva, fara grija banilor. N-ar strica sa fie insa euro. 😀

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?

Hmm… Daca cer sfatul celor din jur, inseamna ca sunt indecisa si sfaturile alea chiar conteaza. Daca stiu deja ce vreau sa fac nu mai cer sfaturi, doar informez.

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?

Aseara.

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?

Ehh… nesiguranta. Valabila pentru orice varianta de raspuns la prima intrebare. Acelasi prieten de mai sus mi-ar tine un intreg discurs despre asta. Mi l-a mai tinut de cateva ori. Prinde bine. Da siguranta. [Are vreun sens ce spun? 😛 ]

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?

Nu-mi permit sa afirm ca fac ceva mai bine decat toti cei pe care ii cunosc, insa as zice ca ma pricep destul de bine sa ascult si sa inteleg oamenii.

 

E bine, Bia? Acum ma pun pe citit si raspunsurile tale.

Zambete de vineri

Astazi am intrat pe usa biroului cu un mare zambet pictat pe fata. E vineri, e soare si caldut afara, aseara am cinat si-am ras cu prietenele mele, iar in fix doua zile o sa revad pe cineva iubit. Pe langa astea, am mai vazut cateva filmulete, am aflat de un proiect simpatic si vreau sa spun mai departe.

Lonewolf m-a-ntrebat mai ieri ‘Costica, dormi?‘. Eu am ridicat din spranceana dreapta si l-am chestionat asupra datei ultimului control psihologic. Si el mi-a dat urmatorul link:

Sunt absolut hilare veveritele astea, am ras cu lacrimi.

Apoi mi-a mai dat un link catre un filmulet numit ‘Fata galbena care rade’. E despre parintii care invata sa foloseasca messengerul si e tare amuzant. Stiu ca nu-i frumos sa razi de straduintele oamenilor, da’ uneori e sanatos. Si stiu ca si mama ar rade, chiar daca ea mai stie una-alta despre internetul asta, bata-l vina! 😀

In incheiere, vreau sa o prezint pe Alexandra. Ea face poze. Poze ale oamenilor care viseaza, iar ceea ce viseaza le aduce zambetul pe buze. Alexandra vrea sa ajunga la 1000 astfel de imagini. Mi-ar placea si mie sa fiu printre ele, chiar daca n-am stofa de fotomodel. Dar pozele ei n-au nimic a face cu modelling-ul. Si asta se vede si se simte. Uitati o mostra:

zambete

Alti daca…

Tomata timisoreana mi-a trimis o leapsa pe care-o onorez cum se cuvine, mai jos:

1. Daca ai putea sa intri si sa traiesti intr-o carte, care ar fi aceasta ? Motiveaza alegerea facuta! (dar intr-un film? dar intr-un cantec?)

Mi-as alege un chick-lit, ca-s amuzante si cu happy-ending, ceea ce-ar insemna ca as trece razand peste cateva obstacole sentimentale si-as fi fericita pana la adanci batraneti impreuna cu printul. Cum am citit tare putine si-n afara de Bridget Jones nu mai tin minte niciun titlu, tre sa ma gandesc la altceva, nu? Cred ca Mandrie si prejudecata. Inteligenta si bun-simt, in mare parte. Carti si dueluri lingvistice. Prietenie si iubire. Sfarsit fericit. Reteta-i completa. Tot un fel de chick-lit, mai old-style insa. 🙂

Film – hmm… pai avand in vedere faptul ca nu-mi doresc o viata in tonuri de gri, nu ma pot plasa nici intr-un film distopic, nici de groaza sau dramatic. Tot la chestii romantice ajungem. Hai sa zicem Cum sa scapi de-un tip in zece zile. Imi plac ambii actori, sunt amuzanti nevoie-mare si-ar fi interesanta o viata in filmul asta.

Cantec – Sex on fire 😀

 
2. Daca ai putea sa-ti alegi prenumele, care ar fi acesta? Dar in cazul in care ai fi de gen opus?

 Imi place numele Andreea, asa ca nu l-as schimba. Nu ma pot imagina purtand altul. Daca-s fi fost baiat, in afara de Andrei 🙂 ar mai fi mers si Bogdan. Dar mi-e greu sa nu leg un nume de persoanele purtatoare de acesta pe care le cunosc.

 
3. In ce alta tara ai vrea sa traiesti pt 1 an si de ce?

Spania, cu siguranta. Ador limba si numai acolo o pot invata cu adevarat. Plus cultura, stilul de viata, muzica si filmele, Barcelona… Uof, iar ma pun pe visat…

 
4. Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?

Neobisnuit… Pai ar fi cel de groaza de cand eram mica-mica, pana-n 7 ani, cand l-am visat de Aghiuta in mijlocul casei bunicii. Mi-a intrat asa de tare frica-n oase ca in fiecare seara ma rugam sa nu visez nimic. Si nici c-am mai visat ceva ani buni.

Varianta ‘neobisnuit 2’: visurile cand zburam. Senzatie superba!

 
5. Povesteste o zi din viata ta imaginandu-ti ca esti un animal.

Pai singurul animal care mi-ar placea sa fiu e pisica. Lenesa si inteligenta, independenta si misterioasa. Asa… somn, joaca si mancare pe timpul zilei. Noaptea iesit la plimbare pe strazi, la socializat. 🙂

 
6. Daca ai putea trai in pielea altcuiva pt o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoana si de ce ai ales-o?

Mereu ma surprind imaginandu-mi cum e viata unui om, cunoscut sau nu. Cum ar fi sa fiu in pielea lui. Nu ma gandesc acum la cineva anume, ci la senzatia care reapare uneori. Si nu as vrea sa intru in corpul respectiv si sa iau eu deciziile, doar sa fiu un fel de ‘calator clandestin’, sa observ ce se intampla, fara a fi intruziva. Pentru ca sunt curioasa si-mi place sa vad totul din perspective diferite.

 
7. Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ti-ar fi primele ganduri si ce ai face prima data?

Oricum o dau, tot scenariu de cosmar iese. Imi amintesc de scenele cu Tom Cruise in mijlocul intersectiei dintr-un oras pustiu si ma trec fiorii. Pai probabil ca as face provizii serioase de hrana si carti, m-as inchide in casa si-as citi. Mi-ar fi frica sa ma plimb, sa nu fiu atacata de animale. As lua-o razna mai devreme sau mai tarziu si-as muri de foame.  

The end.

Leapsa merge mai departe la 3 barbati foarte diferiti: Cristean, Dragos C. si Cezar. Cu mentiunea ca fiecare sa solutioneze leapsa in stilul propriu. Sunt curioasa ce-o iesi si daca ma vor onora.