Mancand in Madrid

Sambata seara am fost invitati de doi colegi de-ai lui Andrei sa iesim intr-un locsor cu aer frantuzesc. La fata locului am aflat si numele: Los quesos de l’Amelie. Dragut nume, simpatic local, care are si pagina web. Am rasuflat usurata cand am vazut ca nu era nimic pretentios, doar special: un loc de degustare de branzeturi (precum si foie-gras, jamon si caviar), acompaniate de vinuri. A fost o seara plina cu delicii. In patru am dat gata doua sticle de vin (unul mai intens, celalat mai usor si mai parfumat), doua platouri de branzeturi spaniole, respectiv frantuzesti, plus unul de foie-gras. Fiecare platou de branzeturi era alcatuit din cate sase sortimente (cate-o bucatica din fiecare,  ca pentru degustat), asezate de la cele proaspete si usoare la cele cu un gust mai intens sau invechite. Experienta a fost deplina si datorita ospatarului care ne-a explicat provenienta si compozitia fiecarui sortiment in parte, care ospatar parea a fi si initiatorul afacerii pentru simplul fapt ca ne-a povestit de targurile si oamenii de la care se aprovizionase – fara intermediari!

Aceasta a fost insa doar ultima dintre experientele culinare. Pana acum am mai incercat cu mare succes si mancarea chinezeasca – mult mai buna decat cea pe care-am mancat-o in Bucuresti. Nu pot spune acelasi lucru despre mancarea libaneza. A fost ok, nu zic nu, insa nici nu se poate compara cu mancarea libaneza de la Nasser, de langa (fosta) casa din Bucuresti. Salatele – humus, mutabal, etc – au fost cam fade, airan nu a fost de gasit, iar baclavaua nu a fost cea turceasca, plina de miere, ci mai degraba seaca si facuta pe baza de zahar. O singura data am incercat si mancare japoneza – uramaki cu somon – si mi-a placut, ceea ce inseamna ca va mai urma.

Madrilenii stau destul de bine si la mancarea italieneasca. Am mancat in mai multe randuri diverse paste care de care mai delicioase, salate bune si niste deserturi de te lingi pe degete. Iar in Madrid nu gasesti prea usor deserturi bune. In restaurant, pana acum, singurele deseturi bune au fost cele de la restaurantul italienesc de la parterul cladirii in care locuiesc – tiramisu ca la mama lui acasa, niste trufe dumnezeiesti si o tarta de fructe calda langa o cupa de inghetata de vanilie. In rest – mai greu. Am ochit eu doua cofetarii pe langa scoala unde merg la cursurile de spaniola, insa nu am avut inca ocazia sa le incerc. De dulciurile din magazine, mai bine te feresti – sunt atat de pline de conservanti incat au aproape acelasi gust si nu iti potolesc nevoia de dulce. Mai bine iti iei inghetata.

Daca vii pentru prima data in Madrid (in orasele mai mici e si mai si) si nu te-a avertizat nimeni in privinta semnificatiei ideii de siesta, s-ar putea sa ramai flamand. Asta ni s-a intamplat si noua in ianuarie cand, dupa ce-am ajuns acasa de la aeroport si-am lasat bagajele, am vrut sa incercam restaurantul italian pe langa care trecusem cu 2 minute inainte de a ajunge la cladirea noatra. E un restaurant spatios si foarte placut decorat, in tonuri de rosu-visiniu, cu fete de masa albe si pahare de vin superbe. Nu am prevazut insa faptul ca, ora 5 dupa-amiaza fiind, bucataria va fi inchisa. Cand am intrat in restaurant si l-am intrebat pe ospatar daca putem servi masa, ne-a intampinat cu „Hei, hombre, la cocina esta cerrada a esta hora!”

Desi Madridul este un oras cosmopolit si oamenii nu prea mai respecta ideea de siesta (siesta e inca la mare cinste in Spania, mai putin in orasele ce depasesc cateva zeci de mii de locuitori), restaurantele (mai exact, bucatariile restaurantelor) sunt deschise de obicei in intervalul 12.30-16.30, respectiv 20.00-24.00, cu niscaiva variatii ici si colo. Daca ti-e foame si ai frigiderul gol la ora 5 dupa-amiaza, ghinion! Te duci la Mac/KFC/Burger King, pentru ca doar fast-food-urile servesc mancare toata ziua. Si asta am facut. Mac for the win!

Lasand asta la o parte, spaniolii mananca foarte tarziu. La 8 abia se deschid restaurantele, si abia dupa 9 vezi cum se aglomereaza. Iar in restaurantele de zi cu zi, nu se mananca cea mai sanatoasa mancare – jamon, branza manchego, destul de multe chestii prajite, fiecare bere insotita de chips-uri… Totusi, am vazut foarte putini oameni grasi/obezi pe strada. Am vazut mai multi oameni orbi, cu bastonul alb sau insotiti de caini, decat oameni grasi. Ca sa nu mai zic cat de mult le place spanioloaicelor sa-si arate picioarele! O explicatie ar fi faptul ca lumea este foarte activa – se merge mult la sala si se face jogging (mai ales in zonele cu parcuri, insa nu numai), se iese mult la plimbare (in weekend este plin de oameni in zonele centrale) si prin cluburi (Madridul are o viata de noapte de pomina).

Madrilenii mananca destul de mult la restaurant. De asta si sunt atat de multe. Probabil din acelasi motiv, bucatariile  apartamentelor si sunt atat de mici – nu se prea gateste in casa pentru ca se mananca in restaurante, baruri si cafenele. Speculez 🙂 Si, chiar cu criza care i-a lovit foarte tare si pe ei, nu se duce lipsa de clienti. Pentru ca majoritatea restaurantelor au oferta pentru meniurile de pranz. Fiecare meniu iti ofera doua feluri de mancare, fiecare cu cate trei optiuni, plus o bautura, paine, desert sau cafea. Iar pretul unui meniu variaza intre 9.50 si 12 euro. Avand in vedere ca acesti bani ti-ar cumpara in mod normal un fel principal (mai consistent, intr-adevar), afacerea e destul de buna.

Tot e mai bine sa iti faci timp sa gatesti acasa – nu te trezesti surprinsa de ce-ti aduce chelnerul, mai ales cand nu stii inca prea bine denumirile felurilor de mancare din meniu. Ceva foarte simplu de preparat din meniul nostru este salata cu creveti – salata de cate feluri gasesti, porumb (si mai bine babycorn) si creveti proaspeti, nitel trecuti printr-o tigaie incinsa cu o lingura de ulei de masline si niste vin alb, la care poti adauga nitel sos cocktail.

Astea fiind zise, v-am pupat pe crestet si v-am urat numai de bine!

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. muchas gracias
    sa mai scrii, ai un stil cald si placut
    p.s. nici la noi nu a venit primavara…inca

    take care

  2. 🙂 multumesc pentru comentariul cald. m-a facut sa zambesc.
    aici e soare, sper ca si la tine!

  3. deocamdata doar in suflet
    cand infloresc magnoliile, am sa te anunt
    spor…:)

  4. Hey,

    Acum am vazut update-urile voastre din Madrid!
    Finally some details 😛 !
    Din cate citesc pare ca te simti tare bine in Madrid – sau mai bine zis, Madridul se simte tare bine cu tine acolo 😛 !

    Pupici si imbratisari!

  5. @florin: astept semn 🙂

    @Elena: ma simt tare bine! Madridul e pe gustul meu :p te pup si eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: