La Kopel’s

Luna asta, 15 a cazut sambata. Intr-o sambata morocanoasa, innorata si ploioasa. Ziceai ca-i toamna, nu altceva! Dupa o vineri seara cu film la MTR si o jumatate de noapte petrecuta in Music Club (muzica buna!), sambata cu pricina nu a fost una matinala.

Dimineata fiind absorbita de momente de rasfat si momente de somnolenta, trezirea s-a facut in jurul orei pranzului. Aveam timp berechet pentru a ajunge la ora promisa la restaurantul lui Copolovici. Stiam ca e pe strada Sirenelor 87, pe langa Marriott. Si am decis sa mergem la sigur, luand un taxi.

Am ajuns la Kopel’s chiar mai devreme, Viorel fiind one man show, cautator de tacamuri pentru una din mesele restaurantului. Ne-am imbratisat si ne-am pupat, l-am felicitat pentru restaurant si ne-am uitat cu jind in jur. Din fericire pentru noi, vremea de afara a facut ca restaurantul sa nu fie prea aglomerat si sa avem de ales intre doua mese in salonul principal, rezervat nefumatorilor. Ne-am pozitionat in asa fel incat sa vedem si pe geam, si ce se petrecea in restaurant. Deja eram toata un ranjet de mult ce imi placea ce vedeam in jur. Casa veche redecorata frumos si aerisit, mese incapatoare si scaune din lemn, totul era ca scos din cutie. Abia asteptam sa gust din bunatati.

Si, cum inca nu existau meniuri, l-am pus pe Viorel la treaba sa ne imbie cu ce-o sti el mai bun in bucatarie. Daca al meu honey a poftit la o supa de pui cu taietei facuti in casa, eu am indraznit la ceva nou: salata de linte cu rosii cherry si sunca. Iar papilele mele gustative mi-au ramas recunoscatore. Combinatia de gusturi a fost extraordinara, cele trei ingrediente fiind completate de aroma busuiocului proaspat, rezultatul fiind delicios! Nici ca se putea aperitiv mai bun! Se pare ca si supa a fost fix ce trebuia, sau cel putin asa a declarat degustatorul.

Felul doi a fost centrul de greutate insa. Eu am servit niste paste siciliene cu un sos roze to-die-for, cum zice americanu’. Gemete la fiecare imbucatura! Iar vinul alb usor si aromat, nitel acidulat, le-a completat perfect. Imi lasa gura apa si acum. Surpriza cea mare a fost de partea iubitului insa. Mai carnivor din fire, a optat pentru un muschi de vita in sange (nu pot intelege de ce-ai vrea sa mananci carne gatita in sange, insa cum gusturile nu se discuta…) cu sos gorgonzola si ceva cartofi wedges. Ei bine, muschiul se pare ca a fost pregatit perfect: nu s-a zarit sangele (asa cum mi-era mie teama), era doar o culoare rozalie uniforma, fix cum trebuia. Am aflat si secretul de la bucatarul insusi: carnea era proaspata, nefiind inghetata in prealabil. Iar dupa o luna de mancare proasta din State, iubitul meu s-a bucurat de o masa delicioasa.

Si cum nu puteam incheia asemenea festin fara ceva dulce, am optat pentru niste clatite cu ciocolata, in lipsa de cheese-cake.

Pentru tot ce v-am povestit aici, o apa si-un fresh de portocale, nota de plata a fost de aproximativ 130 de lei. Pret mediu as zice. Insa calitatea este una de exceptie, asa ca recomand din tot sufletul restaurantul oricarui dependent de bunatati. E un loc tare placut pentru o dupa-amiaza lenesa de weekend, unde te poti delecta cu mancare gustoasa. Fix cum imi place mie. Si abia astept sa vad cu ce bunatati ma va imbia Copolovici data viitoare!

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. ei, mai zi si tu ce-ai mai mancat, iar ai disparut!

  2. asa-i, m-am dat la fund. motive mai mult sau mai putin intemeiate 🙂

    dar in afara de niste salate la cafeneaua actorilor (si-au imbunatatit remarcabil serviciile, n-am crezut ca prind ziua asta!), niste mancare de la sirianul nasser si o oprire la pizza hut, n-am prea mai fost la restaurant… recomanzi unul bun?

  3. Încă mai aștept să revii… anul trecut pe vremea asta erai foarte activă, apoi ceva s-a întâmplat. Din când în când mai dau pe la tine în speranța că ai reapărut.
    Orice faci, sper că eti bine :*

  4. Scuza-ma ca mi-a luat o eternitate sa iti raspund, Bianca. Mi-a cam pierit cheful de scris. Mereu am probleme referitor la cat de personal sa fie sau nu blogul. Cand scriu lucruri mult prea personale, am senzatia aia de „visezi ca esti goala in public”. Iar cand sunt prea „tehnica” mi se pare ca articolul e neinteresant. :))
    Totusi, sunt destul de dese momentele in care as povesti mici intamplari, placute sau enervante. Astept o mare furtuna ce se anunta in viata mea si sunt curioasa cum va arata aceasta dupa. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: