Lansare

Ea s-a cam luat cu parintii veniti in vizita si a uitat sa povesteasca despre surprinzatoarea lansare de carte de joi. De ce surprinzatoare? Pentru ca s-a petrecut in mijlocul orelor de job si, mai exact, chiar la job. Cine-a mai vazut firma de avocatura dornica de organizare si participare a asemenea actiune? Ei bine, uite ca se mai intampla.

Lansarea in chestiune este a celei de-a treia editii a cartii „In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la Mine”, de Chris Simion. Intrigant titlu, nu-i asa? Chiar suna a blasfemie. Exact cum i-a sunat si Institutiei Bisericii in preajma lansarii din 2002. Atunci s-a lasat cu scandal in Green Hours si chiar o emisiune la Tuca. Toate astea le-a povestit celor prezenti – mai exact Ei si inca la vreo 15 colegi curiosi.

Tare simpatica i s-a mai parut Ei Chris! Deschisa, curioasa, intrigata de experienta, de oamenii dintr-o cu totul alta lume decat cea familiara ei! A povestit despre nasterea relatiei privilegiate cu Pascal Bruckner, despre compania de teatru D’AYA si despre noul lor proiect care va capata fiinta in foarte scurt timp, in cadrul Muzeului de Geologie. Si a lansat invitatia la primul spectacol ce va fi sustinut acolo. Eu una stiu ca Ei ii va face mare placere sa faca parte din asa putini oameni privilegiati!

Nu a putut sa nu-si cumpere cartea, chiar daca ii cam sufla vantul prin buzunare, pentru simplul fapt ca nu se gaseste in librarii, iar intalnirea a facut-o curioasa. Primele pagini citite pe fuga nu au facut decat sa-i confirme impresia pozitiva. Si autograful acordat i-a atins o coarda sensibila: „Dumnezeu nu e Mos Craciun”. Cu totii ne rugam la Dumnezeu ca si cum i-am scrie Mosului o scrisoare lunga, plina de dorinte insirate frumusel, cu bullets and numbering.

Sa va mai spuna ca povestea cartii porneste de la o experienta adevarata a lui Chris, fata dintr-o familie traditionala ortodoxa maramureseana, care a petrecut cateva luni intre zidurile unei manastiri, descoperind ca dupa acestea nu se prea regaseste lumea aceea imaginata poate de majoritatea romanilor care se considera ortodocsi…

***

Despre El trebuie sa se stie ca e studios, ca e incantat de varietatea colegilor si de calitatea profesorilor si a cursurilor. Si mai trebuie sa se stie ca-i este dor de Ea.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Eu am primit cartea asta cadou acum cateva luni…si nu stiu cum, dar s-a pliat perfect pe impresiile mele despre viata, moarte, treceri, raportarea la trecut si la prezent. De fapt, chiar m-au frapat rezonantele. Mi-a lasat impresia de cautare sfarsind in meditatie (aproape chiar de intelesul oriental al termenului) si nu neaparat in moarte. A fost o experienta in mod ciudat interesanta si una dintre cartile acelea care provin parca din tine si nu din condeiul autorului.

  2. Eu am citit cateva pagini dupa ce am cumparat-o, insa nu s-a potrivit starii de spirit si am preferat sa o aman. Deocamdata asteapta in biblioteca. E foarte relaxant sa stii ca te asteapta carti necitite in biblioteca, nu-i asa? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: