Oracol

Acum cateva zile m-a lepsuit Florin Puscas, dar din motive care mai de care, n-am putut onora invitatia pana acum. Asadar:

1. Când ţi s-a întâmplat ca lecţiile învăţate de la cei vechi să contribuie la succesul tău?

Destul de des. Sunt cam perfectionista in ce ma priveste, ceea ce inseamna ca evit, pe cat posibil, repetarea greselilor facute. Si evit sa fac greseli pentru ca nu mi-e greu sa invat din cele facute de altii la un moment-dat. E vorba atat de lucruri majore, cat si minore. Desi ‘cei vechi’ probabil se refera la stramosi istorici, eu asa am perceput intrebarea si am raspuns in consecinta. 

2. Dacă ai putea invita un mare clasic la cină, cine ar fi şi de ce?

Balzac, cu siguranta. Comedia Umana mi se pare una dintre cele mai interesante creatii literare ale secolului al XIX-lea, legaturile dintre personaje care apar in romane multiple si tabloul atat de cuprinzator al societatii franceze, precum si felul mai mult sau ma putin subtil in care analizeaza reactiile personajelor, ma fac sa subliniez cu fiecare ocazie ca ceea ce a realizat Balzac este o capodopera. Si tare-ar mai fi sa pot cina cu el!

3. Cine-i cea mai influentă persoană în viaţa ta?

Viata mea e influentata de mai multe persoane (cam toate care conteaza pentru mine), intr-o masura mai mare sau mai mica. Daca e sa o iau atat temporal, cat si ca importanta, probabil ca mama mea este cea mai influenta din viata mea, iar ea stie asta foarte bine.

4. Care-i ambiţia ta secretă?

Daca-i secreta, pai secreta sa fie! Intrebarea necesita reformulare.

5. Preţul gloriei?

Adica daca-s pasionata sau nu de glorie? Sincera sa fiu, nu. Eu functionez cel mai bine in grupuri mici, nu-mi place sa fiu in centrul atentiei decat cel mult intre prieteni. Asadar, zic ‘pas’ gloriei si celebritatii.

6. Greci sau Romani?

Greci. Mi s-au parut mai umani, mai centrati pe cultura, creatori ai democratiei. Cum eu mi-s fire pacifista, iar romanii aveau ce-aveau cu razboiul, ii prefer pe primii.

 

Gata leapsa. Poftesc pe doritori sa o preia si sa ma anunte si pe mine cand fac asta, ca mi-s curioasa de raspunsuri.

Maine-i vineri, asa ca mai e putin pana la weekend. Va urez o zi tare frumoasa!

Anunțuri

12 răspunsuri

  1. Ce raspunsuri sobre. 😀 Parca ai fi fost intr-un interviu la Dilema Veche. 🙂
    M-ai facut curios in legatura cu Balzac si m-ai lasat curios in legatura cu ambitia. 😛

  2. ehh, sunt mai sobra azi (a se citi ca am chef sa ma plimb si nu sa stau la birou)… 🙂
    balzac e tare interesant. iar ambitia – chestii comune gen pacea mondiala, etc 😀 (na, c-am fost si amuzanta)

  3. World peace sister! Ohhh yeeeaaa! 😀

  4. mda, buna aia cu Balzac. bine ca n-ai zis Dostoievski. da’ tot mai tare a fost intrebarea cu „ambitia secreta”:)))). ambitia mea secreta pe care am scris-o pe blog s-o vada toata lumea.

  5. aaaah, iar nu mi-am dat seama c-am intrat cu id-ul de wordpress… io-s ala de mai sus.

  6. @cristean m-am prins, deja-ti stiu mail-ul, nu ma mai surprinzi cu el :p
    dar ce-ai cu dostoievsky, mai cristean, mama?

  7. sincer si intre noi, ma-ntelegi, nu mai zici la nimeni, ca aia cu ambitia secreta. nu prea-mi plac clasicii rusi.

  8. daca ai citit ‘idiotul’ si nu ti-a placut, apoi nu mai pot incerca sa te convertesc. daca nu, citeste romanul si abia dupa aia sa-mi zici ca nu-ti plac rusii.

  9. citisem, initial, niste chestii de Kuprin. nuvele, schite, dar tot in stil asa, cu gust cam existentialist, sa-i zicem. gen, viata este greu, chestii din astea. ala a fost primul meu autor rus. dup-aia mi-am zis bai, tata, nu poti ramane ultimu’ incult. si l-am luat pe dostoievski. crima si pedeapsa. pe la jumatea romanului, ma prinsese actiunea, dar nu-mi placea absolut deloc atmosfera. l-am terminat si m-am apucat de idiotul. ei, acolo am cedat psihic (amuzant, nu, sa cedezi psihic la o carte care se cheama „idiotul”?). atunci am inteles de ce i se spune lui Dostoievski tata existentialistilor. si tot atunci am inteles de ce nu-mi plac respectivii insi si nici operele lor, gen Sartre si altii asemenea cu ce-au mai scris ei. fiecare om rezista la tristete cam atat cat poate. da-o dracu’ de suferinta. la mine la carti e cam ca la filme. prefer o comedie sau un documentar. sau un exemplu clasic: prefer Trainspotting lui Requiem for a Dream.

    Drept urmare, dupa niste zeci de pagini, mi-am amintit ca-mi luasem Vietile celor doisprezece Cezari, de Suetoniu. Extraordinara carte. Si uite-asa s-a terminat aventura mea rusa. Ups, m-am cam intins la vorba. Bine ca n-am avut conversatia asta pe twitter, ca dura 2 zile.

  10. eu am cedat pe la jumatea cartii ‘crima si pedeapsa’. da, stiu, sacrilegiu! insa, pur si simplu n-am mai rezistat. de citit oi citi-o odata si-odata, dar nu acum.
    in schimb ‘idiotul’ am citit-o la foc continuu, mi s-a parut extraordinara. nush cum de-am reactionat asa diferit la 2 carti ale aceluiasi autor, dar na, ce sa-i faci?
    acuma la chestia asta cu ‘viata e grea’ nu te pot contrazice. si io fug cat pot ce chestii negative, dar cartile parca-s din alt aluat. plus ca, hai sa fim seriosi, tocmai tu folosesti scuza asta? tu care tuni si fulgeri si spumegi si-njuri tot din jur? (pe blog cel putin) :p
    oricum, eu prefer sa alternez – ba un balzac, ba un saramago, ba o allende, ba o lessing. ca tare-i frumos sa gusti din toate, mai sarate sau mai dulci. acum m-am apucat si de pratchett!

  11. pai tu de ce crezi ca fac urat? tocmai pentru ca reactionez la chestii naspa, iti zic eu. dar n-as putea sa ma apuc sa scriu o carte despre o viata naspa, m-as impusca pe la pagina 5, asa. tu, oricum, ii dai inainte cu lectura si bine faci. eu, spre rusinea mea, in ultimii patru ani, de cand cu serviciul asta, am citit foarte putin.

    ultima chestie „citita” a fost „comedii la portile orientului”, a lui Plesu – audiobook in lectura autorului. Adica de citit, citesc la greu, zilnic. Doar ca-i vorba de comunicate de presa, studii de piata, declaratii si alte tampenii din astea. nici macar nu stiu ce fac cu timpul meu, si doar am mai facut rost de ceva timp, mai ales de cand prestez de acasa si nici pe la antrenament nu mai dau asa des.

  12. sa te vaz eu cat de amuzant ai scrie despre societatea rusa de secol XIX! pai cand totu-i gri, nu prea-ti iese pe hartie roz. asadar, inveti sa apreciezi o introspectie, o descriere, o turnura de situatie, iar nu coloritul actiunii in sine.

    de citit citesc 80-90% in metrou+ratb (mai rarut varianta 2). deci daca tu te folosesti de 4 roti personale, mai greu. aici poti investi in audiobook-uri. dar daca prestezi de acasa si mai ai ceva vreme, io nu pricep cum nu ti se face pofta sa mai citesti si altceva decat chestiile de rutina. cand eram in sesiune, de ex, visam sa citesc un roman. iar daca faceam prostia sa-ncep unul, nu ma-nduram sa-l las din mana pan la final, decat doar daca situatia era grava rau.

    in fine, eu mi-as aloca niste ore bune doar pt citit, nimic altceva. le pui frumusel in program si gata! le faci cand le vine vremea.

    nici de-antrenament sa nu te lasi! eu n-am mai dat pe la sala de mai bine de 2 sapt si deja incep sa simt, cam strange cureaua. nu mai zic si de pofta de mancare ce-a rasarit de nu-stiu-unde.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: