Jane la concert

In ultima vreme mi se intampla foarte multe lucruri frumoase. Imi place si m-as putea obisnui cu acest stil de viata cu foarte mare usurinta. Printre altele, am castigat doua bilete la unul din concertele organizate in cadrul Festivalului Enescu – greu tare de gasit de ceva vreme (se pare ca organizarea si promovarea de anul acesta au fost foarte reusite).

Cu privirea adanc infipta in maruntaiele pamantului, trebuie sa marturisesc faptul ca sunt la prima experienta de aceasta natura – si anume a asista la un concert de muzica simfonica. Nu-s cunoscatoare intr-ale muzicii clasice, nu cunosc numele diverselor concerte, nu recunosc stilul compozitorilor…

Aseara insa pot spune ca m-am indragostit. De muzica Orchestrei Filarmonice Radio France, care-a interpretat un program din Sostakovici, Rahmaninov si Ceaikovski, sub bagheta lui Dmitrij Kitajenko – din program citire. Mie una mi-a placut la nebunie! De ce? Pai din motive de necunoscator profan… Mi-a adus aminte de desenele animate ale copilariei 😀 Bun motiv, stiu. Probabil ca m-am ales si cu strambaturi din nas, dar mi le asum. Atunci cand inchideam ochii, vedeam o furtuna dintr-un astfel de desen, furtuna ce agita frunze si ape, scotand sunete apocaliptice care te faceau sa te zgribulesti invelit in patura. Iar cand deschideai ochii vedeai varfuri de arcusuri ridicandu-se si coborand armonios. Ce sa mai zic de dirijor? Un domn cu parul alb, lungut, cam asa cum ar trebui sa fie orice dirijor. Fata rosie si pasionata. Miscari cand calme, cand puternice. Plus un zambet jucaus, priviri fugare sau sclipiri cu inteles.

Rezultatul a fost senzational.

O firava mentiune am de facut: media de varsta – wow! Ma asteptam sa nu vad doar pustime, insa nici in extrema cealalta nu ma asteptam sa cad. Daca mie, spirit necultivat intr-ale muzicii de acest gen, mi-a placut atat de mult, sunt sigura ca si altii ar fi fost incantati.

LE: La iesire, cei de la Cotidianul mi-au daruit ‘Noi’ din colectia lor de carti. Coperta 4 promite o distopie interesanta.

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. ce frumos! Azi nici desenele animate nu mai au muzica clasica. Ce muzica frumoasa aveau Tom si Jerry! 🙂

    Ma bucur ca ti-a placut. Sa o tii tot asa 😉

  2. ooo, a fost si o bucata din Tom si Jerry! ce dragi imi sunt, insa aia din garda veche, cei adevarati. si nici nu vreau sa ma gandesc la cum sunt desenele acum, dublate. li se duce jumatate din farmec cu lipsa vocilor originale.

  3. :)) am avut fix aceeasi senzatie in seara de Marti, la Orchestra Filarmonicii Pitesti – tot la desene animate m-am gandit; cred ca de asta o iau copii razna acum, in desenele lor animate nu se mai foloseste muzica simfonica 😛

  4. mda, cam asa-i. pacat, ca erau tare frumoase.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: