Moment marcant

Am inceput sa am dubii. Poate ca i-am ras omului degeaba in nas. „Omul” fiind nenea pretins-italian, patron de pizzerie de pe undeva de pe Lipscani, care mi-a citit in palma si mi-a zis ca o sa fiu mare gospodina. Da, i-am ras in nas cu adevarata cruzime, si eu si prietenele mele insotitoare. Ar putea fi spuse multe despre mine, insa asta nu. Si mama este de acord, ca doar ma cunoaste de-o viata. Ei bine, in seara asta nenea mi-ar spune, cu pieptul umflat de mandrie ca al unui cocos: „Ti-am spus eu!”

Pai luati si judecati si voi: am facut salata de vinete si apoi si paste. Da, vinetele fusesera deja coapte si curatate, dar cine-a tocat la ele de stateam cu urechea palnie sa nu ma trezesc cu vecinii batand nervosi la usa sa ma potolesc, ca-i 10 noaptea? Da, eu. Mai apoi am mai si taiat ceapa marunt-marunt. Si cum am izbucnit in plans de la prima crestare, am deschis geamul de la bucatarie larg, m-am mutat langa el si-am continuat sectionarea cepei de la cea mai mare distanta posibila. Apoi am pus niste ulei de masline si-am amestecat pana arata exact ca la mama acasa. Noroc ca nu am zare de paine in casa!

Apoi m-am pus sa fac si niste paste, ca sa aiba si gurita mea ce manca maine in pauza de masa (vinetele fiind destinate micului-dejun si zilelor de poimaine incolo). Am inceput frumusel cu sosul, ca asta dureaza ceva mai mult. Cativa catei de usturoi taiati marunt, pusi in tigaie cu foarte putin ulei, tot de masline. Deoparte am amestecat carnea tocata de pui cu ceva marar, busuioc si cimbru, dupa care am pus-o in tigaie, impreuna cu usturoiul, la foc mic. M-am mai foit pe la laptop, am dansat pe muzica de pe VH1 si-am curatat doua rosii mari si carnoase de pielita, taindu-le cuburi. Si cu ele tot in tigaie! Plus niste paprika adusa de o draga prietena de la Budapesta.

Separat avem paste penne rigate (aduse de la mama lor din Italia, se gasesc peste tot si pe la noi insa) puse la fiert in apa cu sare. Dupa 12 minute scurse, trecute prin apa rece ca sa nu se lipeasca si adaugate in tigaia mai sus-mentionata, operatiune urmata de amestecat si oprit focul. Si gata!

Laudele si aplauzele le astept mai jos, iar pentru cei timizi, pe mail 😀 Iar pe cunoscuti ii anunt ca ma potolesc, ca se strica vremea si nu vreau sa ma fac vinovata de asemenea neajuns.

Tare-as fi facut niste poze, asa cum frumos face Lia, sa-i imbie pe toti. De ziua mea soptesc cuiva ca imi doresc un aparat foto 😀

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Cand mergem pe Lipscani sa-mi citeasca si mie nenea in palma? 😀

  2. a fost un fel de zona crepusculara pt ca nu as mai gasi pizzeria aia sa ma pici cu ceara 🙂 ceea ce ma pune pe ganduri…

  3. Oh, mama a vrut sa-mi faca ieri vinete, dar si-a dat seama ca nu are 😦 Acum mi-e si mai pofta! 😛

  4. pai cum sa nu-ti fie pofta? as putea trai saptamani intregi doar cu paine si salata de vinete! 😀

  5. sa stii ca tot ce-ai zis tu la felul 2 merge perfect si fara carne;). doar ca la urma ar fi bine un pic de parmezan ras peste. a, si sa bagi doar busuioc si tot doar la urma. iti zice cineva care-a bagat niste persoane la asternut cu reteta aia:P

  6. 😀 good to know, cine stie pe cine mi se pune pata ca vreau in asternut… 🙂
    multumesc pentru vizita 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: