In raspar

Joris-Karl Huysmans – In raspar, ed. Univers, Colectiile Cotidianul

 

Ma tot invart in jurul cozii de cateva zile, in speranta ca imi va veni o idee despre cum sa apuc subiectul cartii. Coada nu mi-am prins-o, asadar spun urmatoarele: cartea este exceptionala, insa poate plictisi cititorul daca acesta nu stie la ce sa se astepte de la paginile sale.

Pentru ca ratasem volumul 3 al Arhipelagului Gulag, am hotarat in decembrie trecut sa mi-l comand direct de la Cotidianul. Dar cum nu puteam pune Posta Romana pe drumuri pentru o singura carte, mi-am zis sa frunzaresc oferta disponibila de titluri si sa vad ce mai aleg. Am ajuns la 12 (typical!), printre care si In raspar.

Eu nu obisnuiesc sa recitesc o carte pentru ca am senzatia ca pierd timpul in care as putea descoperi una noua. Pentru asta am facut insa o exceptie de la regula.

O mai citisem pentru cursul de Literatura Europei, in facultate, cand studiam decadentismul literar al sfarsitului de secol XIX. Termenul nu e asa de infricosator cum pare, ba chiar fascinant. E vorba de o perioada in care lumea era data peste cap, aristocratia se afla in cadere libera, burghezia fiind deja pe culmi, iar comunismul facandu-si incetisor auzit glasul prin unele colturi ale Europei. Aceasta veche aritocratie refuza insa acceptarea realitatii, afundandu-se in carti si cultura, perversitate, petreceri sau izolare, in toate acestea primand insa detaliul.

Eroul lui Huysmans, ducele Jean des Esseintes, este ultima veriga a unei vechi familii aristocratice, rezultat al casatoriilor intre rude pentru pastrarea puritatii sangelui. Este personificarea decadentului, fiind un copil firav si bolnavicios, lipsit de dragostea materna, crescut intr-un castel gotic, educat de calugari si cu privirea intoarsa mereu spre trecut. Se afunda in tot ceea ce inseamna societatea pariziana inalta, experimenteaza ce are aceasta de oferit, culminand in perversiuni sexuale si experimente cu viata oamenilor din jur.

Huysmans a facut documentare serioasa pentru cartea aceasta – cuprinde atat de multe informatii despre flori, literatura bisericeasca veche, poezia secolului XIX, culori si parfumuri. Dupa ce experimenteaza tot ce-i putea oferi Parisul fin-de-siecle, tanjeste dupa izolare si beneficiile ei. Alege culorile fiecarui perete si fiecarei piese de mobilier din noua casa, isi organizeaza singur biblioteca, creeaza un concert de parfumuri, cumpara o testoasa uriasa si-i incrusteaza carapacea cu pietre pretioase doar pentru a evidentia modelul unui covor, pleaca in calatorie si se intoarce dupa ce petrece o dupa-amiaza luand masa intr-un restaurant din gara. Ridica in slavi tot ce este artificial, tot ce imita naturalul, adora insa florile naturale care par a fi artificiale. Vrea sa creada in Dumnezeu, insa nu poate. Este de partea femeii si a dreptului acesteia de a avorta. Face apologia lui Baudelaire, Mallarme si Poe si critica muzica bisericeasca ce si-a pierdut puritatea veacurilor trecute.

Des Esseintes este un pesimit incurabil:

Cu siguranta, era satisfacut de aceasta denuntare a mizeriei sociale, dar se revolta contra unei vagi sperante intr-o viata viitoare. Schopenhauer era mai exact; doctrina sa si cea a Bisericii porneau dintr-un punct de vedere comun: si el se baza pe nedreptatea si nemernicia lumii, si el lansa Imitatia Domnului nostru, acest strigat dureros: „Cu adevarat, e o nenorocire sa traiesti pe pamant!” Si el predica neantul existentei, avantajele singuratatii, avertizand omenirea ca, orice ar fi facut, spre orice s-ar fi intors, avea sa ramana nefericita: saraca, fiind nefericita din cauza suferintelor care se nasc din privatiuni; bogata, din pricina neinvinsului plictis care se naste din belsug; dar nu promitea niciun panaceu, nu te legana cu nicio amagire, ca sa remedieze raul inevitabil.

Cheerful guy, isn’t he?

Anunțuri
« »

4 răspunsuri

  1. Din acelasi motiv nu recitesc nici eu carti. Insa sunt cateva pe care chiar as vrea sa le parcurg din nou, pentru ca mi-au placut mult si nu-mi mai aduc aminte mare lucru.

    Cat despe In raspar, pentru ca o am si eu in biblioteca, ii va veni randul. Nu stiu insa cand. 😛

  2. trebuie sa fii neaparat intr-o stare relaxata si critica. nu pesimista, ca te intristeaza si mai tare.
    e o noua lume acolo, merita citita. cu rabdare insa.

  3. Zici „… pleaca in calatorie si se intoarce dupa o masa servita in gara.”
    Nu vreau sa fiu circotas, dar dupa cum l-ai descris nu pare sa fie genul care serveste masa, ci mai degraba ia masa. 🙂

  4. buna idee 🙂
    multumesc pentru atentionare, corectez imediat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: