Loreto

Loreto a fost o surpriza extrem de placuta, venita in seara unei zile destul de calduroase. Faima ii vine de la Fecioara Facatoare de Minuni, o statuie din marmura neagra pe care nu am putut-o vedea, nemaifiind deschisa vizitelor publicului la acea ora. Totusi, stradutele pietruite sunt la fel de fermecatoare ca cele din intreaga Italie, iar catedrala impunatoare. Am fost incantata de fantana arteziana magnifica din centrul pietei, decorata cu dragoni impietriti din a caror guri, in loc de foc, iesea cea mai cristalina apa.

Ce mi-a placut iarasi foarte mult a fost faptul ca, in aceeasi piata cu fantana si catedrala si chiliile calugarilor (am vazut doi, cu robele maronii, legate cu sfori – foarte pitoresc) erau si doua terase cochete si linistite. Am stat la cea mai mica pentru ca avea inghetata (as you can see, I’m a sucker for good ice-cream). Ne-am ales sortimentele si ne-am asezat frumusel pe scaun, savurandu-ne „drogul”. Si-am tras cu ochiul alaturi, unde o doamna gusta dintr-un platou cu vreo 5-6 castronele ba fistic, ba alune, chips-uri, snacks-uri japoneze sau masline verzi (daca mai era ceva, se-ntelege ca am uitat). Am salivat putintel, mai ales de pofta maslinelor – divagand putin, din cand in cand ma loveste cheful de masline verzi, ca-s tare bune. Imi procur, le savurez, rezolvata problema. Si, cand colo, ne pomenim cu domnul ce ne servise cu inghetata – care sunt convinsa ca era si patronul afacerii, lucru foarte des intalnit pe meleagurile italiene – ca ne aseaza frumusel pe masa o tava cuprinzand un platou identic cu cel al vecinei. Si un „Compliments of the house”.

Sper ca-mi intelegeti uimirea. Adica, am mai vazut eu (rarisim, tre’ sa recunosc) sa ti se puna doua-alune langa berea comandata, insa nu un castronel intreg. Cu-atat mai putin mai multe, printre care fistic si-alte-asemenea. Chiar daca ma gandesc la consumatia facuta, tot nu-mi iese. Au fost in jur de 20 de euro de la cei 5 comeseni. Hmm.. sa zicem. Dar cand am vazut ca alaturi a mai venit cineva care comandase un pahar cu apa plata cu lamaie si i-a adus acelasi lucru (!!!), am ramas pur si simplu siderata.

Si-apropo de aceasta persoana ce-a baut un pahar de apa, gustand in acelasi timp din bunatati – era o femeie intr-un scaun cu rotile, insotita de doua „surori” imbracate in alb. Si toate trei radeau de mama focului, parand ca sunt cele mai norocoase fiinte din lume. Nu tu figura pamantie si napastuita, nu tu figuri scarbite si obligate la caznele iadului. Totul radia de bunavointa si buna dispozitie. De fapt, piata era plina de oameni in scaune cu rotile, majoritatea insotiti de „surori”, altii de rude sau prieteni. Dupa ce s-a lasat intunericul a inceput o slujba si o procesiune a acestor persoane, procesiune ce-a inconjurat piata, cu lumanari aprinse si cu rugaciuni si cantece.  A fost frumos si emotionant.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Te aşteaptă o leapşă mică la mine 🙂 Pup

  2. Am avut fericta ocazie de a fi pe plaiurile „fecioarei negre cu pruncul „din Loreto,nu demult. Este cu adevarat o frumusete, sau mai bine zis un ansamblu e frumuseti. Oricine are ocazia sa vada frumusetile italiei, merita sa treaca si prin Loreto. N-ar fi de omis nici Cascia unde se poate vedea biserica care adaposteste moastele Sfantei Rita, conservate perfect chiar si dupa 500 de ani. Este o oaza de frumusete si liniste – la propriu si la figurat-. O recomand calduros tuturor pelerinilor (excursionistilor).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: