Rusoaica

 

Gib I. Mihaescu – Rusoaica, Jurnalul National, 2009

 

El – locotenentul Ragaiac. Ea – Rusoaica. El – un soldat din interbelic, un barbat. Ea – un ideal care se respecta, deci de neatins.

Povestea Rusoaicei mi se pare exemplul perfect fie pentru „de cele mai multe ori, ceea ce vrei/cauti peste tot, ai chiar sub nas” sau „intotdeauna iti doresti ceea ce nu ai”, citate aproximative. Inteleg sa-ti doresti mereu mai mult, insa asta nu inseamna sa nu apreciezi ce ai deja. Lovesti in sentimentele oamenilor si ramai un nemultumit permanent.

Locotenentul Ragaiac este un infocat cititor, de matematici si beletristica. Iar marii scriitori rusi i-au construit idealul feminin, ca un puzzle, cu multe piese ce trebuie sa se imbine perfect in Rusoaica cea cu ochi oblici, venita neaparat de departe. Usurinta cu care cucereste femeile din jur, comportamentul sau ghidat doar de instincte schimbatoare fata de destinatarele interesului sau, importanta carnii si a caldurii acesteia, uneori indiferent la posesoare chiar. Lecturile ii infierbanta imaginatia, Ragaiac acceptand usurarea de la prima femeie disponibila. Odata spiritul calmat, se semeteste iara.

(Cautand cateva nume in carte – numele fiind primul lucru pe care il uit – am desprins si cateva fire de nisip dintre paginile cartii 🙂 )

Pe Marusea o paraseste fara cea mai palida parere de rau, spre sfarsit aflam chiar ca a trebuit sa treaca printr-un avort. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce-nsemna un avort in Romania anilor ’30.

Se bucura de-o tigancusa-ntr-o poiana pe care nu o mai regaseste.

Profita de „serviciile” Mariucai spre a-si potoli frustrarea generata de jocul Niculinei. Si, mai apoi, se lasa atras sau o tine la distanta pe aceasta, in functie de probabilitatea aparitiei adevaratei Rusoaice, de dincolo de Nistru.

Yo-yo-ul acesta misoginistico-sentimental a fost plasat la inceputul anilor ’30, pe malul Nistrului, la granita dintre Romania si URSS. Uriasele epurari comuniste ii obliga pe fostii capitalisti rusi sau pe simplii dependenti de libertate sa o caute pe aceasta dincoace de Nistru, foarte bine pazit insa de armata romana. Acestea au fost paginile ce m-au ingrozit cel mai mult – obligativitatea intoarcerii pe taramul ce nu le promitea decat moarte, inecul, toate acestea precedate de batjocura soldatilor. Fericirea este imposibila.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: