Bologna

Nu stiu cum se face, dar in vacanta, daca-i nevoie, te scoli la 6 dimineata fara sa zici „pas!”. Fereasca Domnul sa trebuiasca sa te scoli la asemenea ore inumane pentru a te duce la munca!

Din Ancona pana in Bologna am facut un pic peste doua ore si jumatate cu trenul regional (un fel de personal la noi), care arata insa mai bine – scaune comode, distante normale intre acestea, aer conditionat, toalete OK – un miros dubios insa la clasa a doua. Am stat la clasa intai. Ehh, nu le poti avea pe toate 🙂 Drumul cu trenul a fost foarte placut, controlorul foarte simpatic, peisajele superbe si cartea pe care o citeam excelenta.

Ce mi-a placut mie mult cand am ajuns in Bologna a fost faptul ca au un punct de informare turistica fix in gara, cu o domnisoara vorbitoare de limba engleza care ne-a furnizat o harta a orasului si un pliant cu principalele atractii turistice, plus indicatii despre cum sa ajungem in centru – Piazza Maggiore. Ce stiam eu despre Bologna era ca mai toate cladirile au acoperis din tigla rosie, fapt de alcatuieste o priveliste superba daca te urci intr-un turn anume – unde m-am si urcat. Dar am fost incantata in primul rand de trotuare – care sunt acoperite si sustinute de niste coloane din alte timpuri, fiind aproape la fel de largi ca stradutele pietruite pe care circulau putine masini – si alea micute. In drumul nostru spre centru am trecut aproape numai pe langa magazine care erau in febra reducerilor incepute pe 7 iulie si care se vor finaliza la 1 septembrie.

Dupa aproximativ 20 de minute de mers lejer, am ajuns in Piazza Maggiore, unde am admirat Fontana Del Nettuno si Palazzo Del Podestà, dupa care am luat-o pe stradute, in cautarea unui oficiu postal. In timp ce eu am stat intr-un parculet – Piazza Minghetti – si-am citit, facut poza unei doamne cititoare pentru cartea din geanta si admirat privelistea, surioara s-a dus la posta unde-a aflat ca nu mai au timbre (la posta!!) si ca va gasi la tutungerii. A gasit una in preajma si a reusit astfel sa trimita o vedere cumparata in San Marino, plimbata la Ancona si expediata din Bologna. Dupa indeplinirea misiunii, am pornit usurel in explorarea superbelor stradute.

In cautarea Le Due Torri, am vizitat mai intai Palazzo Dell”Archiginnasio, unde am trecut in revista intreaga istorie a fotbalului din zona, bine documentata cu extrase de lege ce interziceau sau tolerau acest sport – incepand de prin secolul XVI. Apoi ne-am tras rasuflarea in Teatro Anatomico – o sala tip amfiteatru, cu banci din lemn puse in jurul unei mese din piatra al carei scop clar era disectia de cadavre. Sala este impodobita cu numeroase sculpturi ce infatiseaza fie personaje istorice reale, fie biblice sau fantastice. Sculptura centrala este cea a zeului Apollo ce pare a cobori din cer. Cladirea a fost mare centru universitar ce a reunit toate disciplinele intre secolul XVI si inceputul celui al XIX-lea, cand Napoleon i-a schimbat locatia. Acum, Palazzo Dell”Archiginnasio este biblioteca. Mai mare placerea sa vii sa studiezi intr-o asemenea cladire!

Ne-am continuat incursiunea cu cele doua turnuri – unul de 97 de metri, iar cel de-al doilea de 47, deschis vizitatorilor fiind doar primul. Am avut ceva emotii in timp ce urcam cele 498 de trepte(!!), turnul fiind nitel cam inclinat. Am perseverat insa la gandul ca nu s-o prabusi fix in timp ce-l escaladam noi. Treptele fiind foarte inguste, nu se putea urca sau cobori decat cu randul, fapt ce a generat multa iubire si numeroase imbratisari intre vizitatori, pentru reducerea spatiului ocupat de acestia si facilitarea trecerii. 🙂 Am ajuns sus aproape in genunchi si cu limba de-un cot (exagerez si eu, desi nu foarte mult 😛 ), insa peisajul pe care l-am vazut de acolo a meritat tot efortul! Este absolut superb! Am facut poze, am stat cocotata pe creneluri ca o Cosanzeana in asteptarea Printului, iar surioara a socializat cu un australian fascinat de atata istorie. Dupa ce am trecut si testul coborarii aceluiasi numar de trepte, am pornit in cautarea fostului ghetou evreiesc.

Pe drum am facut si o oprire la Facultatea de Jurisprudenta, unde studentii asteptau rezultatele la examene. Ne-am odihnit putin in curtea interioara a acelei cladiri foarte vechi si inca nerestaurate, am citit un articol intr-un ziar lasat pe banca de alaturi in care se spunea ca italienii ar fi unii dintre cei mai zgomotosi si nepoliticosi turisti, insa si cei mai eleganti din punct de vedere vestimentar. Si-am pornit mai departe.

Am admirat portile uriase ale fiecarei cladiri, ne-am imaginat cum ar fi sa traiesti aici, am citit anunturi de inchiriere de apartamente, am cautat magnet de frigider pentru largirea colectiei personale si-am facut poze la biserici, stradute si cladiri. Ajunse la muzeul evreiesc, am fost primite cu zambet (si-o mustrare pentru necunoasterea limbii italiene 😛 ) si doua casti. Am intrat in sala ce constituia muzeul – cuprindea imagini si texte despre parcursul prin timp al populatiei evreiesti – si am ascultat patru inregistrari (italiana si engleza) ce sumarizau istoria acestui popor. Intre timp a inceput o ploaie de toata frumusetea, domnul de acolo insistand sa ramanem pana aceasta se va fi potolit. Asadar, am mai admirat o expozitie de desen si pictura realizata cu ocazia implinirii a zece ani de la infiintarea muzeului si-am mai citit. Dupa potolirea ploii am pornit inapoi spre gara, cu cateva opriri pe drum. Una dintre acestea a fost cu scop gurmand.

Si aici trebuie facuta o pauza pentru expunerea regimului disociat adoptat pentru aceasta zi. Daca initial am vrut sa gustam din tortellini bologneze, o scurta ocheada asupra preturilor practicate ne-a schimbat planurile. Si am trecut la meniul de rezerva: inghetata. 🙂 Asadar, la micul-dejun am servit o inghetata la o terasa micuta, tipic italieneasca. Buna, nu exceptionala. Pentru pranz insa, am gasit o gelaterie care te facea sa ti se scurga ochii de cate bunatati avea expuse acolo. Am gustat astfel mai multe sortimente puse la un loc, ale caror denumiri nu mi le mai amintesc de emotie 😛 Pentru cina, pe drumul de intoarcere, am apelat la aceeasi gelaterie. Crazy, I know.

Nu ne-am putut abtine sa nu intram intr-un magazin pe drumul spre gara. Si bine-am facut, pentru ca mi-am cumparat o fusta la 5 euro si-o bluza la 7,5 simpatice tare. Timpul ramas la dispozitie a suferit insa rau, asa ca am luat-o la picior in pas alert. La gara ne-am descurcat fara probleme in identificarea liniei de la care urma sa ne ia trenul. Ne-am cufundat in scaunele comode si ne-am lasat duse inapoi in Ancona.

Bologna se alatura Venetiei in lista oraselor must-see din Italia. Este absolut superba. Si cum oamenii care locuiesc intr-un asemenea oras nu pot fi decat calmi si bucurosi de asa noroc, n-am auzit niciun claxon, niciun tipat, nicio cearta sau ton ridicat. Oricum, mijlocul preferat de transport este bicicleta, eventual scuterul. Si, cu ochii dupa vitrine sau cladiri, am facut cateva boacane pentru care m-as fi asteptat macar la ceva priviri insistente, insa nimic de genul acesta. Oamenii au fost zambitori si intelegatori. Si le multumesc pentru asta.

Anunțuri

9 răspunsuri

  1. Încerc să-mi construiesc un mic, micuț itinerar. Inițial am zis că văd doar Veneția (8-9-10 august),dar m-am gândit că totuși nu vreau să văd doar Veneția și totuși nu 3 zile. Așa că mi-a intrat în cap să ajung și la Lido de Jesolo și la Padova (ambele fff aproape de minunata, sper, Veneție).
    Întrebare: Cât din Veneția pot să văd doar într-o singură zi? (știu că nici în 3 luni nu o să văd tot, dar măcar principale obiective le voi putea „bifa” într-o singură zi?) În plus mai mult decât „bifare” de obiective mă intereseazpă sentimentul pe care îl va trezi Veneția în mine.
    La Bologna nici gând să ajung 😦 poate cu altă ocazie.
    Îmi placi prea mult, te pun în blogroll (sper să nu te deranjeze ) 😀

  2. o sa-ncerc sa nu ma deranjeze 😛
    Venetia nu e asa de mare. eu zic ca in 3 zile o vezi. e frumoasa si nu prea are cum sa nu-ti placa. oricum, e destul de multa agitatie, iar gondolierii nu-s chiar frumosii pe care-i admiri prin filme 😛

    n-am ajuns sa vad celelalte 2 orase, asa ca nu-ti pot spune nimic despre ele. am fost insa la Roma si la Vatican, si-n multe alte locuri mai micute, despre care sper sa pot scrie in curand, daca mai prind calculatorul 😛

  3. Ahhh, cu cât drag te invidiez şi călătoresc şi eu cu gândul citindu-te 🙂 Te pupez

  4. ce misto ca poti sa te misti de capu’ tau… io am fost in Italia la cunostinte si m-au tinut aia numa’ prin Roma. oameni cu 4 ani de Italia care nu stiau italiana, nu vizitasera nimic, mancau salam de vara, beau vin de Odobesti si mergeau la discoteci romanesti. nu ma credea nimeni ca sunt in concediu, toti vroiau sa ma ia la munca cu ei.

  5. @LiaLia: pai tre sa mai povestesc, ca am ce 🙂 tocmai m-am intors, nu am apa, e cald si vreau dus! si le iau la rand, incepand cu Roma. te pupez si eu tare!

    @cristean: doar nu te-au legat de pat! tu nu puteai s-o iei singurel la picior, fara ei?
    eu am mancat italieneste: inghetata, paste, lasagna, piadine cu diverse chestii, etc. bun-bun 🙂 imi place sa mananc mancare de-a locului cand umblu prin tari straine. si sper sa se mai adune. 🙂

  6. ei, aia a fost la cunostinte, cand am ajuns la neamuri, am incercat diverse chestii si-am fost in diverse locuri, inclusiv in ala din care am pozele alea interesante;). oricum, ideea era ca sunt romani de multi ani acolo care n-au vazut ce vezi tu si ca turismul oarecum pe cont propriu nu se compara cu ala oarecum cu mers pe la obligatii. deci, am sa mai incerc o data italia si slobod, de capu’ meu.

  7. foarte de acord. oricat de simpatice-s rudele (cum e cazul meu, chiar au fost de treaba), nu-i ca atunci cand te duci de capul tau. atunci e cel mai bine. numai ca povestea cu banii e alta. nu vedeam eu atatea daca nu aveam casa si masa, ca sa nu mai zic de oameni ok… sunt plusuri si minusuri de ambele parti.

    totusi, sa stai 4 ani intr-o tara si nici macar sa nu-ncerci sa inveti limba? doar italiana nu-i chineza!

  8. Dacă totul merge conform planului Luni o să fim și noi la Bologna. Va fi un tur de forță prin nord estul Italiei, sper să am ceva timp la întoarcere să povestresc. Deocamdată abia aștept să plec.
    Ideea cu Bologna mi-a venit de la acest post al tău. Inițial păstrasem ziua de luni pentru Lido di Jesolo, dar am auzit că va ploua în regiunea aceea și oricum de mare voi avea parte din 14 august încolo, așa că am zis că mai bine un oraș de calibru.
    Sper să-mi iasă planul că până acum l-am schimbat de zeci de ori 😀

  9. ce plimbareata esti vara asta! 🙂
    sper sa-ti placa Bologna macar cat mi-a placut mie.
    in caz ca nu ati stabilit ce sa vedeti, mergeti la gara la punctul de informare turistica si va dau acolo o harta si un pliant cu principalele atractii turistice ale orasului. distractie placuta, Bia!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: