Dare de seama

Si am fost si la Noaptea Institutelor Culturale. Bine, mai degraba „Seara…”, pentru ca furtura urmata de ploaie ne-au cam taiat cheful de umblat pe strazi in miez de noapte. Dar am punctat mai multe institute decat planuisem initial.

Asadar, am inceput cu British Council, unde era multa lume in curte, mancand inghetata. Imaginati-va sclipirea din ochii-mi *blink-blink*. Ne-nvartim noi (aka eu si Jen) pe-acolo, vedem aglomeratia de la biblioteca (super-oferta: abonamente la jumatate de pret), si-ajungem pash-pash in capatul curtii interioare, unde se dadea inghetata. Si nu oricum, ci pe alese si gratis. 😀 Am stat eu putin pe ganduri (doar n-o sa-mi fac zodia de ras si sa ma hotarasc repede!) pana mi-am luat o inghetata de vanilie invelita in ciocolata alba, pe bat. Primul crunch a fost divin, atunci cand stratul protector de ciocolata alba a cedat dintilor si gurii mele pofticioase… yummy! Apoi am aflat unde urmau sa ruleze scurtmetrajele animate britanice si, cum mai aveam o ora pana la inceperea acestora, am pornit-o povestind spre Institutul Francez.

Aici am fost intampinate de la poarta cu delicatese cate si mai cate – vinuri, ciocolata, produse de patiserie, dulceturi – care aratau imbietor nevoie-mare. Pana te uitai la pret. Apoi iti puneai poftele-n cui si mergeai mai departe. Urmau niste carti tare frumoase, traduse in franceza, mai mare dragul sa le rasfoiesti. Si niste ceaiuri cu mirosuri imbietoare. Iar intr-o sala dinauntru, o mare de baloane plutitoare de care atarnau alte delicatese, frumos impachetate in cate o cutiuta ce-abia astepta sa fie deschisa.

Si cum tot mai aveam vreo jumatate de ora, am zis sa dam si un tur pe la Institutul Cervantes, cel atat de drag noua. Norii ce se-adunau amenintatori pe cer nu ne-au speriat defel. Dar de data asta, Cervantes m-a cam dezamagit. Deja se pornise furtuna, asa ca dezorganizarea era oarecum de asteptat. Insa, nu stiu, curtea aia interioara avea un aspect dezolant. Plus ca eram nerabdatoare sa gust din sangria, poate si din tortilla con patatas promise (pentru a vedea cum sunt facute „ca la mama lor”)… In locul acestora, pe o masuta laturalnica se aflau niste biscuiti si cateva sticle de suc.

Vazand noi insa ca furtuna n-avea chef de gluma, am zis s-o pornim inapoi la British. Dupa mai putin de-o suta de metri a-nceput sa picure. Cum vantul nu prea se-ntelegea cu umbrela mea, ne-am adapostit la Centrul Cultural al Republicii Ungare, care s-a dovedit a fi o surpriza extrem de placuta. Cu o expozitie de jucarii si simboluri comuniste, una de desene ce promovau comunicarea europeana interculturala si cateva cantari si dansuri din inima au reusit sa faca din ora petrecuta sub acoperisul Centrului cea mai reusita parte a serii. 

Dupa ce ne-am bucurat de ospitalitatea neasteptata, am facut niste incantatii ce-au mai potolit ploaia si-am zis ca ar fi cazul sa ne-ndreptam spre metrou.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Inc-un pic si ajungea „dup-amiaza…”. Din cate zici, de-abia ai apucat sa-ti clatesti ochii.

  2. pai cam asa a si fost 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: