O dragoste

Dino Buzzati – O dragoste, Polirom 2002 (luata de la schimbdecarti)

 

O dragoste bolnava. Mult zbucium. Mult „dar daca…?”. Obsesie, degradare. Bine scris. Alert. Bucati in stilul lui Saramago (sau Saramago in stilul lui Buzzati? hmm…). Placut.

El – 50 de ani, burghez din clasa de mijloc, lipsit de incredere in sine cand vine vorba de femei. Client regulat al prostituatelor. Ea – cu 30 de ani mai tanara, balerina si „fata” a doamnei Ermelina.

Povestea lui te face sa crezi ca nu conteaza persoana sau intamplarile, ci momentul cand acestea se petrec. Ceasul biologic. Destinul. Si resemnarea. Deprimant. Nu poti sa nu lupti cu inversunare impotriva unei asemenea idei.

Dragostea…

Pronto.” Vocea aceea graseiata. Laide ii telefona pentru a doua oara. Glasul ii patrunse inauntru, ii cobori in piept. O senzatie de usurare miraculoasa. De unde oare? Doar renuntase la Laide. Doar nu se mai gandea la ea. De ce bucuria asta?

Gelozia bolnava…

El iese, din nou ture in sus si-n jos pe trotuatul opus (…) Aprinde o tigara si-apoi alta e deja zece si zece insa Laide o fi inauntru ca sa faca curat sau o fi cu alt barbat? (…) sa-si aduca in casa un haidamac cine stie ba chiar se distreaza gandindu-se la el care asteapta pe strada poate cei doi sunt indaratul jaluzelelor si-l spioneaza, goi, el o lipeste de corpul lui si ea ii povesteste poate ca ala care sta in strada si-a pierdut capul pentru ea si ea merge cu el pentru ca scoate lovele frumoase, cu toate astea ea nu-i da nimic pentru ca lui nu i se scoala si se multumeste s-o duca in oras la cina si la cinema dar pot sa existe tantalai mai mari ca asta? (…)

Nu. Pe Antonio posesia fizica il interesa relativ putin. Daca, de pilda, o boala ar fi constrans-o sa nu mai faca dragoste, el ar fi fost in fond fericit. Isi inchipuia, de pilda, ca Laide ar fi cazut sub un tramvai si si-ar fi pierdut un picior. Ce bine ar fi fost! Ea infirma, alungata pentru totdeauna din lumea prostituatelor, din distractii, din aventuri, nemaiispitita de nimeni. Doar el, Antonio, sa o adore mai departe. Ar fi fost singura posibilitate ca Laide, macar din recunostinta, sa inceapa sa-l iubeasca.

Si de ce sustin empatia (de ce-o fi asa de greu sa te pui in pielea celuilalt, nu pricep. Poate-mi explica si mie cineva)…

– Eu o iubeam, eu am fost totdeauna cinstit cu ea.

– Fii sincer: te-ai fi insurat cu ea?

– Ce vorba! E destul sa te gandesti la diferenta de varsta, ea insasi ar fi spus nu.

– Diferenta de varsta, nu ma face sa rad! Nu erai indragostit de ea?

– Din pacate.

– Si-atunci: ai fi luat-o de nevasta?

– Dar gandeste-te numai la trecutul ei!

– Aici vroiam sa te-aduc, scumpul meu domn de familie buna. Esti un burghez, asta-i problema, un burghez scarbos, cu capul plin de prejudecati burgheze, mandru de respectabilitatea ta burgheza. Ce vroiai sa faca Laide cu respectabilitatea ta burgheza? Iar tu ce insemnai pentru ea?

– Eu am iubit-o cu-adevarat.

– Iubit-o cu adevarat? Pur si simplu erai bolnav din cauza ei, aveai nevoie de ea, ai fi facut orice s-o ai, in mod bestial dar ai fi facut. Insa o socoteai o nenorocire, e sau nu e adevarat ca o considerai o nenorocire?

E usor sa critici mereu. E usor sa fii pesimist. E foarte probabil ca, de cele mai multe ori, sa ti se dovedeasca faptul ca ai avut dreptate.

Mai greu e sa ai incredere. Si sa sprijini. O faci pe riscul tau. Da, te poti arde, si inca de multe ori. Poti insa si ajuta pe cineva sa-si gaseasca drumul, sa se dezvolte. Ce castigi tu din asta? Cel putin admiratie si recunostinta. Fac bine la ego. Plus ca e-al naibii de sexy sa fii un astfel de om!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: