Schimbare

Mi se intampla niste lucruri ciudate de la o vreme incoace. Ale caror urmari ma bucura, dar ma si pun pe ganduri. Lucruri gen te trezesti la-nceput de decembrie ca trebuie sa parasesti garsoniera (vai de ea!) in care te obisnuisei sa stai, si asta inainte de sfarsitul lunii. Decembrie! Adica luna aia agitata rau, cu multe cheltuieli si inca si mai multe planuri de dus la bun-sfarsit. Sau prinzi fix inceputul celei mai mari furtuni la care ai participat direct, cu ditamai rucsacul in spate, o plasa plina de chestii care nu trebuiau sa se ude si o umbrela uriasa, dar inutila. Cel mai recent: ti se fura telefonul din rucsacul mai sus mentionat, in cel mai aglomerat autobuz posibil, cu o alta plasa incredibil de grea in mana stanga, cu aceeasi umbrela in ‘a dreapta, si bazandu-te pe echilibru si pe conditia de sardina la sauna pentru a nu te duce in oricare din directiile posibile, mai ales in nas.

Reactii: la prima situatie: panica si disperare – cand, unde si cat?; la a doua: la naiba!; la a treia: unde-i telefonul?

Urmare: intins antenele, intrebat in stanga si-n dreapta, cautat anunturi imobiliare pentru formarea unei idei in privinta preturilor (totul in vreo 3 ore) / reamintirea ultimei dati cand umblasem prin ploaie – deloc amuzant atunci / mi-a fost furat! in autobuz!

Deznodamant: gasit pret bun – crezut ca e capcana de atras potentiali clienti pentru agentie. sunat si aflat ca e pe bune. sunat agentul si intalnit. aceeasi zona. acelasi bloc! 9 etaje mai sus. pure luck and huge smile on my face. conditii incomparabil mai bune. incredere si convins proprietarul. semnat contractul. usurare si fericire. / ras nebun / mi-a furat vechitura de telefon, dar cartea a lasat-o! (ce-au mai ras mama si mady de mine cand mi-au aflat reactia)

Final fericit in cele trei situatii. Daca, in prima situatie, panica isi facuse de cap, n-am scapat din vedere faptul ca de rezolvat se rezolva cumva situatia, crizele de isterie nefiind aducatoare de beneficii. Celelalte doua, desi nu situatii fericite in mod traditional, au fost extrem de amuzante pentru mine. Mi-am dat seama ca am prieteni tari. Si oameni frumosi in jur. La care tin nespus de mult. Altfel nu stiu cum as fi carat fotoliul urias in noua lui casa. Sau cum radeam in speranta ca rucsacul nu-si va face de ras numele de „rucsac de laptop” si va tine apa la distanta. Sau plasa reciclabila de Carrefour nu se va lasa patrunsa de picaturile furioase de apa. Ori ma amuzam de pacaleala pe care si-a luat-o bietul hot de telefoane, bucurandu-ma de faptul ca, in sfarsit, voi avea telefon nou. Si nici n-am ramas fara carte!

Asadar, sunt foarte fericita sa am langa mine oameni care sa-mi fie atat de dragi. Si le multumesc din suflet ca-s aproape. Echilibrul meu de Balanta e stabil datorita lor.

Situatii ca 1 si 3 m-au pus insa si pe ganduri. Da, sigur, s-au terminat cu bine. Amuzant chiar. Cu morala. De povestit la nepoti cand vor ajunge sa existe. Numai ca mintea mea careia-i place sa analizeze gandurile si oamenii n-a avut pace si-a ajuns sa traga un mare semnal de alarma: de ce, daca stii ca ar trebui sa faci un lucru, tot amani si nu-l faci, ajungand sa fii fortata de imprejurari? (Sa ma ierte cel care mi-a spus sa-mi scot din vocabular cuvantul „trebuie”, dar uneori e necesar si nu neaparat negativ, doar generator de disciplina.) 

Ajungi sa stai intr-o relatie (exemplu vechi) in speranta ca multele ochiuri lipsa se vor repara de la sine, in virtutea obisnuintei si a locului caldut pe care ti-l oferea aceasta. Relatia tot se termina, insa ai pierdut ceva timp.

Nu schimbi casa care arata suficient de aiurea incat sa nu inviti pe nimeni niciodata, cu un proprietar pe care ai fi facut orice ca sa-l ocolesti, toate astea din comoditate si de teama nivelului chiriilor.

De vreo jumatate de an ti-ai lua alt telefon, insa mereu apar alte cheltuieli. Si parca ti-e drag telefonul asta, ca are ringtone melodia „Waltz for a night” din Before Sunset. Plus multe amintiri in el.

Rezultatul analizei: Schimbarea vine, fie ca o vrei sau nu. Fie ca o faci tu pe ea sau te face ea pe tine. Fie ca tu esti cel care decide sau intamplarea e cea care decide pentru tine.

Nu-mi place rezultatul asta. Nu-mi place sa nu fiu eu cea care ia deciziile care-mi influenteaza viata. Chiar daca uneori e grea, schimbarea e, de cele mai multe ori, buna. Te face mai puternic, te ajuta sa descoperi noi resurse in tine insuti si oameni noi in jur. Totusi, zic eu ca am evoluat. Chiar daca mi-e inca dificil sa fiu eu cea care provoaca schimbarea, macar am invatat sa o intampin cu zambetul pe buze. Si acest zambet se datoreaza oamenilor frumosi si tare dragi de langa mine.

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. Uite, mie imi plac schimbarile. Si mie imi place sa detin controlul si de aia tind sa imi sustin sus si tare parerea personala, dar de aici incolo apar diferente intre noi 2, pentru ca mie una imi plac si schimbarile pe nepregatite, cele care nu vin de la mine. Le intampin cu o minte deschisa, chiar si lucrurile nasoale, pentru ca oricum ar fi, tot exista si o jumatate plina de pahar sau macar, stiu ca se intoarce roata. O privire optimista (dar totusi relativ realista) asupra situatiilor te ajuta sa iesi invingatoare chiar si cu cele mai dubioase chestii.

    Na, zic si eu… 🙂

  2. foarte de acord. problema mea nu e insa cu schimbarile pe nepregatite (bine, nu ma incanta cele negative), ci cu cele care stiu ca trebuiau facute in urma cu ceva timp, insa au tot fost amanate. si, de obicei, amanarile astea nu au avut motive consistente. da, cred ca o privire optimista ajuta foarte mult. iar optimismul meu se trage de la oamenii de langa mine. sunt foarte recunoscatoare pentru asta. 🙂

  3. Intotdeauna e greu sa faci schimbari in viata ta, mi se pare mie, pentru ca e mai greu sa infrunti un viitor nesigur decat un prezent cu nuante de gri, dar care.. e acolo 🙂
    De asta uneori poti sa incerci sa te provoci sa schimbi lucruri, ca dupa aia esti obligat sa le faci fata (bine, nici asta nu e mereu o solutie, intr-un moment in care nu mai gaseam in dulap cu ce sa ma imbrac, am hotarat sa imi arunc jumate’ din hainele vechi, ca ma vad obligata sa merg sa imi caut de imbracat – a functionat partial: intr-un final m-am dus, dar intre timp mi-am blestemat zilele de fiecare data cand trebuia sa ies din casa).

    Off-topic, imi place ca blogul asta, e ca tine, linistit si bun de tinut in brate..

  4. :)) dar e bine ca ti-ai facut curatenie. daca te mai apuca vara asta o runda de triere de haine, stiu eu ce sa fac cu cele vechi 😉 le dam la „oameni darnici”.

    off-topic: >:D<

  5. […] nou si carti vechi Posted on 30/06/2009 by jane In urma cu ceva timp am pomenit cum am ramas eu fara telefon. Ei bine, de azi sunt mandra posesoare a unui telefon nou-nout, la un pret […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: