I love pasta!

Nici macar nu s-a terminat luna si eu am folosit aragazul de 4 ori! Iar astazi au fost aprinse 2 ochiuri in acelasi timp! Bine, planuisem sa fac pastele astea acum vreo luna si jumatate…

Am inceput cu taiatul marunt de tot al unei cepe mici, achizitionate din piata acum vreo… 2-3 saptamani. Apoi am taiat 3 catei de usturoi. Am aprins un ochi de aragaz si am pus tigaia cu putin ulei de masline la incins. Apoi am pus ceapa si usturoiul la calit.

Am desfacut o conserva de ciuperci feliate (as fi preferat sa fi fost intregi, dar s-au cam scumpit), pe care le-am mai taiat, acolo unde era cazul. Am adaugat ciupercile in tigaie, amestecand. Apoi am acoperit tigaia cu noul meu capac universal (dupa parerea lui nenea din piata care mi l-a vandut si care sustinea mandru ca e din Olanda – capacul :p).

Intre timp am pus pastele la fiert si am extras din cutia mea pe post de sertar niste pliculete cu ingrediente magice – busuioc, cimbru, oregano, mix de paste, plus paprika adusa de prietenele mele tocmai din Budapesta, impreuna cu un magnet de frigider pentru colectia mea de magneti internationali.

Cand am considerat ca a venit momentul, am adaugat sos de rosii in tigaie, precum si ingredientele specificate mai sus si am amestecat bine, acoperindu-le mai apoi cu respectivul capac. Dupa ce au fost toate gata, am turnat sosul peste pastele scurse, am pus si niste parmezan si am amestecat, dupa care am servit cu multa pofta 😀 (spre deosebire de orezul thai, pastele mi-au iesit foarte bune).

Acum, harnicia asta a mea poate fi explicata in doua feluri: fie lipsa banilor isi spune cuvantul, fie batranelul pseudo-italian patron de mini-pizzerie de pe lipscani chiar citeste viitorul in palma. Nu as mai sti sa ajung la acea pizzeria pentru ca atunci am ratacit cu prietenele mele pe acolo pana am hotarat ca ne e foame si ne-am oprit in fata localului cu pricina. Pizza a fost buna, insa memorabil a fost momentul cand a venit la noi nenea de vreo 50-60 de ani si a zis ca vrea sa ne citeasca in palma. Dupa ce prietenelor mele le spune ce viitor stralucit le asteapta, plin de succese, bani si barbati perfecti, la mine nu se gaseste sa spuna decat ca voi fi o foarte buna gospodina! Poftim??? Eu, gospodina? Inteleg ca pe vremea aia eram mai dolofana, dar asta nu inseamna ca trebuia sa si gatesc ce mancam. Ntz, ntz, ntz… Bineinteles ca prietenele mi-au pufnit in ras, cunoscandu-mi reputatia declarata.

Hmm, data viitoare poate pun de niste clatite…

Anunțuri

Un răspuns

  1. Sa ma chemi si pe mine cand faci clatite! Pleease…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: