Capesius, farmacistul de la Auschwitz

Dieter Schlesak, Polirom 2008, traducere din limba germana si note de Cosmin Dragoste

Cartea aceasta nu trebuie citita in metrou. Spun asta pentru ca eu asa am citit-o, din motiv de lipsa acuta de timp, si au fost momente in care era sa ma pufneasca plansul sau sa mi se faca rau.

Nu este prima carte referitoare la lagarele de exterminare naziste si la ce s-a intamplat acolo pe care am citit-o. In liceu am citit multe asemenea carti, la recomandarea si imprumutate de la profesoara de istorie. De fiecare data cand dau insa de una, nu ma pot abtine sa nu o citesc. Asta pentru ca, asa cum au spus cei care le-au scris, “lumea nu trebuie sa uite”. Nu trebuie sa uite ce s-a intamplat acolo. Orori pe care nu le intalnesti nici macar intr-un film de groaza. Oameni distrugand oameni.

Cartea aceasta prezinta cazul farmacistului transilvanean Capesius care a lucrat la Auschwitz intre toamna anului 1943 (el sustine iarna 1944) si sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Cuprinde extrase din minutele procesului in care a fost judecat, marturii ale detinutilor deveniti martori ai acuzarii, precum si o incadrare istorica si un colaj de amintiri preluate din diverse surse ce au abordat aceasta tema.

Ca in mai toate cartile de gen, se vorbeste despre dezumanizarea si exterminarea la scara uriasa care au avut loc acolo. Despre rezistenta destul de subreda care s-a format intre cei care vroiau sa supravietuiasca pentru a spune lumii ce s-a intamplat. Despre ura, cruzime, tradare, tortura, gazul Cyclon-B, fum, crematorii, trenuri de vite, musulmani, foame, trieri, apeluri, compania speciala, Canada, experimente medicale, injectii cu cloroform in inima, sterilizari si radiatii, oameni transformati in simple numere.

Le-am spus bietilor oameni care au devenit apoi cenusa sa mearga la dusuri sa se spele. Cand au intrat acolo, au inceput sa planga. Femei, copii, barbati. Se tineau strans unii de altii. Mamele si-au luat copiii mici in brate… Nu m-am uitat in ochii lor. M-am straduit tot timpul sa nu-i privesc in ochi… Usa grea de stejar s-a inchis in urma lor. Apoi a fost introdus gazul, pe sus. Nu s-a auzit decat un zumzet, un planset. Din cand in cand se auzeau tipete. Dupa o jumatate de ora se deschidea usa. (…) Zaceau claie peste gramada. Ca un maldar de gunoi. O masa densa de corpuri contorsionate si impletite unele cu altele. (Adam, compania speciala)

(…) La fel de inefabila, dar in sens negativ, e crima nazistilor care tratau trupul omenesc in “banalitatea” lui deplina, de parca s-ar fi “dovedit” ca omul nu-i nimic decat materie pura, degradabila, ca milioane de oameni pot fi redusi la un munte de par si oase, si mai ales ca pot fi “prelucrati” si transformati in cenusa, ca pana si moartea poate fi distrusa, ca omul e un numar, un exemplar fara destin, iar in rest nu e nimic.

Pentru cei nefamiliarizati cu subiectul, musulmanul insemna, in jargonul lagarelor de exterminare naziste, urmatoarele:

Deosebit de slab, cu privirea tulbure, o expresie indiferent-trista, ochii impaienjeniti, dusi in fundul capului, culoarea pielii gri palid; pielea dobandea un aspect subtire, de hartie, si se cojea. Parul era zburlit, mat, se rupea usor. Capul parea alungit, osul molar si orbitele ieseau in evidenta. Activitatile psihice si emotiile parcurgeau un traseu descendent. Detinutul isi pierdea memoria si capacitatea de concentrare. Constiinta era focalizata intr-un singur punct: hrana. Pe bietul infometat il invadau fantezii provocate de inanitie. Nu mai putea observa decat ceea ce i se oferea direct in fata ochilor si nu mai auzea decat daca se striga la el. Primea lovituri fara sa cracneasca. In ultimul stadiu, detinutul nu mai resimtea nici foame, nici dureri. Musulmanul se prapadea jalnic. El era simbolul mortii in masa, al unei morti prin infometare, el reprezenta uciderea sufletului si parasirea, un mort inca din timpul vietii.

Desi sunt constienta de exagerarea acestei comparatii, nu pot sa nu ma ingrozesc cand si in ziua de astazi se mai intampla asemenea lucruri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: